O biserică ridicată de voievodul Ștefan cel Mare în Milișăuți, județul Suceava a fost distrusă în vara anului 1917 prin dinamitare pe motiv că era un punct de observație în luptele din primul război mondial. În locul ei a fost ridicată alta mult mai târziu. Localitatea a fost adeseori martor la bătăliile dintre poloni și tătari dar și apărătorii pământului românesc al Moldovei. Cronica spune că impresionat de victoria de la Rîmnicu Sărat din 8 iulie 1481, când se zice că s-ar fi arătat Sf.Mare Mucenic Procopie zburând călare și întarmat ca un vitez pe deasupra oștilor lui Ștefan cel Mare și dând vâlvă armatelor lui, care văzând astfel de minune s-au năpustit asupra dușmanilor, zdrobindu-l. Drept mulțumire lui Dumnezeu, domnitorul Ștefan cel Mare a pus temelie unei biserici în colțul confluenței râului Sucevița cu râul Suceava în satul Milișăuți, numit atunci și Bădeuți, căreia i s-a pus piatra fundamentală la 8 iulie 1487 și a fost terminată la 13 noiembrie 1787. Lăcașul de cult a fost construit de clăcași și meșteșugari concentrați de către marele Voievod, cu material pregătit dinainte. La 8 iulie 1481, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), voievodul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504) a obținut o victorie în lupta de la Râmnicu Sărat împotriva lui Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), domnul Țării Românești (1477-1481, 1481-1482).
Cronicarul moldovean Grigore Ureche în Letopisețul său afirmă despre lupta de la Râmnicu Sărat, cu Basarab cel Tânăr (Țepeluș), din 1481 că s-ar fi “arătat lui Ștefan vodă Sfântul Mucenicu Procopie, umblându deasupra războiului călare și într-armatu ca un viteazu, fiindu într-ajutoriu lui Ștefan vodă și dându vâlhvă oștii sale. Ci ieste de a-l și crederea acestu cuvântu, că, daca s-au întorsu Ștefan vodă cu toată oastea sa, cu mare pohfală, ca un biruitoriu, la scaunul său, la Suceava, au zidit biserică pre numele Sfântului Mucenicu Procopie, la satu la Badeuți, unde trăiește și până astăzi”. În semn de mulțumire pentru victoria sa, Ștefan cel Mare a înălțat între 8 iunie și 13 noiembrie 1487 o biserică cu hramul “Sf. Procopie” în satul Bădeuți (astăzi parte componentă a orașului Milișăuți) din apropiere de orașul Rădăuți.
Pisania bisericii se afla încastrată în zid în dreapta intrării de pe fațada sudică a pronaosului și consemnează următoarele: “În anul 6989 (=1481), luna iulie, 8, în ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, și cu preaiubitul său fiu Alexandru, a făcut război la Râmnic cu Basarab Voievod cel Tânăr, domn al Țării Românești, poreclit Țapaluș. Și a ajutat Dumnezeu pe Ștefan Voievod și a biruit pe Basarab Voievod și a fost pieire (cădere) foarte mare printre Basarabi. De aceea Ștefan Voievod a binevoit, cu a sa bunăvoință și cu gând bun, a zidi casa aceasta întru numele Sfântului Mare Mucenic Procopie, în anul 6995 (=1487); și s-a început în luna iunie, 8; și s-a sfârșit în același an, în luna noiembrie, 13”.
O traducere asemănătoare a făcut și istoricul Gheorghe Balș în 1925. Pisania vechii biserici a fost păstrată la biserica de lemn din cimitirul satului iar astăzi se află în lapidariumul Muzeului Național de Istorie al României. În anul 1775, partea de nord a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic, noul teritoriu fiind denumit Bucovina. Printre preoții care au slujit aici menționăm numele parohului Alexandru Ciupercovici (1823-1902), viitor arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (1896-1902). El a păstorit în satele Bădeuți și Milișăuți între anii 1853-1866, după care s-a călugărit la Mănăstirea Putna.Biserica distrusă prin dinamitare pe motiv că era un punct de observație în luptele din primul război mondial.
Biserica “Sf. Procopie” din Bădeuți a fost distrusă cu dinamită de armata austro-ungară în anul 1916 în urma unui atac austriac din timpul Primului Război Mondial asupra unor zone din Bucovina, pe atunci încă teritoriu al Imperiului Austro-Ungar. Pisania a scăpat însă aproape nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar “un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și cu arbuști”. După război, sătenii din Bădeuți au construit o altă biserică, care a păstrat hramul Sfântului Mare Mucenic Procopie.În perioada 1986-1987 s-au efectuat o serie de cercetări arheologice în locul unde s-a aflat pridvorul bisericii, fiind descoperite importante obiecte de patrimoniu. Piatra și inscripția Marelui domnitor se află expuse la Muzeul din Rădăuți. În locul acestui lăcaș uau fost la dată răpirii Bucovinei de către austrieci, 75 de familii de moldoveni iar după aceasta austriecii au colonizat aducând populație din Polonia ca ruteni,poloni, nemți și evrei. După primul război mondial în locul istoricului lăcaș a fost ridicată de către credincioși o capelă în care s-a făcut serviciul divin până în 1940.
Biserica parohială construită mai târziu a fost dăruită de credincioșii din Fundul-Sadovii, raionul Câmpulung Moldovenesc. Este construită din lemn acoperită cu tablă zincată, în formă triflată.Are un turn principal și patru turnulețe mai mici. Iconostasul a fost făcut de doi studenți de la Academia de Arte Frumoase din Iași. Ridicarea ei a început în 1936 și a fost terminată patru ani mai târziu.
Edificiul a fost sfințit de IPS Arhiepiscop și Mitropolit Tit Simedrea, tot cu hramul Sf. Mare Mucenic Procopie. Fondurile au fost primite de laMitropolia Moldovei și Bucovinei și din donații dela credincioți. Abia în 1965,lăcașul de cult a fost tencuit pe dinăuntru și pe dinafară iar în curte au fost plantați pomi fructiferi. Biserica amintește de ctitoria voievodală de a fost odată. În locul ei a fost ridicată alta mult mai târziu.
