„Nu mai este printre noi de 14 de ani, dar va rămâne veșnic în sufletele noastre”, sSunt vorbele credincioșilor care vin din toate colțurile țării, dar și de peste hotare pentru a se ruga la mormântul părintelui Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, unul dintre cei mai unul dintre cei mai mari duhovnici din România. Oamenii vin, indiferent de vreme, pentru a atinge crucea de pe mormânt. Părintele Cleopa a devenit o legendă pentru credincioși. Totul este să crezi și să te rogi cu sufletul curat, iar călugarul te va ajuta, spun pelerinii. Și iată ca locul sfânt îi face în fiecare zi pe credincioşi să vină să se închine la Mănăstirea Sihăstria Neamțului, iar speranţa că dorinţele lor se vor împlini este din ce în ce mai mare. Părintele Cleopa a rămas în amintirea creștinilor sub chipul părintelui luminos ce îi întimpina pe toți cei ce călcau pragul mănăstirii sale.
Chilia părintelui situată tot la Mănăstirea Sihăstria a devenit de asemenea loc de pelerinaj. Părintele Cleopa nu-i mai întâmpină pe credincioşi cu minunatele sale cuvinte “Mânca-v-ar raiul să vă mănânce!”, însă chilia sa, băncile pe care au stat nenumărate suflete în căutare de alinare părintească şi tot ceea ce se află împrejur păstrează încă ecoul acelor cuvinte. Părintele s-a mutat între fraţii săi, în cimitirul odihnitor de suflete, din deal. Cu toate acestea, drumul Mănăstirii Sihăstria nu a fost uitat, iar chilia de pe deal a părintelui nu a devenit pustie. Această cămăruţă, martoră a atâtor nevoinţe, aprinde încă multe suflete de dragostea lui Dumnezeu. Credincioşi din Grecia, Serbia, Franţa, Ungaria şi mai ales din România vin să viziteze şi să se roage în aceste locuri sfinţite prin rugăciune şi nevoinţe, la chilia şi la mormântul Părintelui Cleopa Ilie.
Starețul Mănăstirii Sf Vasile din Leucușești, județul Suceava, părintele Ioil, l-a cunoscut în 1948 pe părintele Cleopa. Era pe atunci la Mănăstirea Sihăstria și își amintește cum au fost vremurile atunci.
„Cei care am ajuns la mănăstire am învățat că puterea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului e mai presus de toate. Au fost vremuri grele și la mănăstire. Îmi aduc aminte cum am fost prins la mănăstire și dus alături de alți călugări la Balta Brăilei unde am muncit la greu. Anii au trecut și părintele s-a dus la Ceruri însă puterea lui a rămas.Cei cu credință o simțim”, ne-a spus părintele Ioil, care a trecut de vârsta de 82 de ani.
Și fețele monhale din străinătate vin să se închine la mormântului părinteleui Cleopa.
Părintele Nicotim este originar din Liban dar slujește la Biserica Nisa din Franța.
„Am ținuts special să vizitez Mănăstirea Sihăstria și locurile unde a trăit părintele Cleopa. Aici totul este impresionant iar locurile sunt minunate. Este pentru prima oară când am ajuns aici și văd cum pelerinii vin să vadă și să se închine la aceste locuri sfinte”, ne-a spus părintele.
Odată ce intri în curtea locului sfânt, o pace te înconjoară. Nimeni nu se grăbește, de parcă timpul s-a oprit în loc. Creștinii pășesc cu smerenie pe treptele pe care atâta amar de ani a călcat părintele Cleopa, un fel de Iisus pe pământ pentru mulți. Nimeni nu se grăbește. Se vorbește în șoaptă, parcă pentru a nu se pierde din trăiri. Rareori, câte un călugăr străbate curtea mănăstirii cu diferite treburi. Cele două biserici au porțile larg deschise pentru oricine vrea să facă o rugă către Dumnezeu.
Chilia Parintelui Cleopa Ilie
Chilia Parintelui Cleopa de la Sihastria este unul dintre cele mai cautate locuri din intreaga manastire, alaturi de biserica cea veche si de cimitirul cu oseminte sfinte. Odata ajunsi in fata vechii biserici, trecand pe sub clopotnita de la intrare, un micut indicator ne indruma pasii spre dealul din spatele manastirii, care pastreaza inca “coltul de rugaciune al Parintelui Cleopa Ilie”, chilia care i-a tainuit nevointele atatia ani.
Trecand pe langa trapeza monahala, o scara cu trepte de piatra ne cheama parca sa ne ridicam sufletele si mintea, odata cu trupurile, in intampinarea Parintelui Cleopa. Ce mare bucurie cuprinde sufletul atunci cand acesta calca pe urmele unui sfant batran, inca rugator pentru mantuirea lumii.. Parintele Cleopa Ilie nu a vietuit in aceasta chilia inca de la intrarea sa in Manastirea Sihastria. Merita mentionat, inca de la inceput faptul ca, pentru a fi inchinoviat la Sihastria, Parintele Cleopa Ilie a trebuit sa astepte trei zile la poarta manastirii. Aceasta ispitire canonica, randuita de staretul Ioanichie Moroi, i-a incercat tanarului Constantin rabdarea si dorinta sincere de a locui in manastire. Prima ascultare incredintata la manastire fratelui Constantin a fost pastorirea oilor. Aceasta va fi pentru el “o facultate de neegalat”, in seninul noptilor si in linistea naturii, el invatand tainele Sfintei Scripturi, deprinzand cuvintele Sfintilor Parinti si practicand o curata viata calugareasca.
In iulie 1937, rasoforul Constantin, luat sub mantie de batranul si blandul schimonah Proclu Popa, a devenit monahul Cleopa, fiind calugarit de egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi. Batranul egumen, in varsta de 82 de ani, era foarte bolnav. 
Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. In aceste conditii Parintele Cleopa Ilie este rugat sa accepte functia de “loctiitor de staret”. Temandu-se de o asemenea raspundere, Parintele Cleopa Ilie a cerut o luna de ragaz, sa se roage si sa se mai gandeasca. Astfel, trecand o luna de rugaciune si asteptare, avand si binecuvantarea Parintelui Paisie, Parintele Cleopa Ilie a luat conducerea administrativa a obstii de la Sihastria. Asezandu-se in chilia sa, parintele va purta cu mare responsabilitatea fiecare problema aparuta in manastire, de fiecare data aratandu-se ca un adevarat “Avva” fata de ucenicii sai. Daca s-ar strange toate intamplarile minunate petrecuta in chilia parintelui Cleopa sau in manastirea sa, cu siguranta s-ar intocmi o minunata roada: Patericul de la Sihastria. Multi ani de zile Parintele Cleopa Ilie s-a bucurat de sanatate trupeasca, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, se simtea tot mai obosit si suferind.
Anii petrecuti in munti, ca si incercarile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat profund. Intors in manastirea sa iubita, parintele si-a deschis usa chiliei spre tot sufletul incercat si ingreuiat de ispitele acestui veac. Nenumarate suflete si-au gasit alinarea in chilia parintelui sau in fata acesteia, pe bancutete de lemn. Nici un om, dintre cei ce l-au intalnit pe parintele in fata chiliei sale, nu il va uita vreodata, cum, pasind usor si binecuvantand multimea, statea apoi ore in sir sa vorbeasca fiecaruia. Trupul Parintelui Cleopa s-a mutat de pe bancuta din cerdacul chiliei in cimitirul manastirii, dar duhul lui de rugaciune uneste pamantul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Nu este nevoie ca cineva sa-l fi cunoscut pentru a iubi acest loc, ci este nevoie doar sa paseasca lin pe aceste pietre pentru a simti, in inima lui, mangaierea parintelui. Chilia sa a devenit un fel de muzeu pentru pelerini, dar si o icoana a unui loc de rugaciune. Chilia pastreaza toate cele ramase de la parintele: icoane, carti de rugaciune, epitrahilul sau, scaunelul de rugaciune, metaniile, papucii, hainele si multe altele. Toate acestea mangaie sufletele credinciosilor, cunoscut fiind faptul ca obiectele folosite de catre sfinti devin si ele mangaietoare. Chilia parintelui Cleopa Ilie a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste, a dragostei sale fata de oameni, pe dealul abrupt al Manastirii Sihastria, spre mangaierea tuturor celor care inca ii calca pragul .
Morminte de sfinți
De pe coama dealului, asupra credincioșilor veghează foștii preoți ai mănăstirii. Mormântul părintelui Cleopa este în mijloc și a devenit loc de pelerinaj pentru oricine vine să se roage la mănăstire. Mulți înmoaie o bucată de pânză în uleiul din candelă și pleacă mai departe. Nu ai voie să aprinzi o lumânare pe mormânt, ci doar în locul special amenajat. Cimitirul frapează prin simplitatea crucilor de lemn, dar și a mormintelor.
Numele mănăstirii vine de la faptul că locul a fost îndrăgit pentru liniștea lui de către sihaștrii nemțeni, care se retrăgeau în aceste locuri pentru rugăciune. Codrii nestrăbătuți din partea locului ofereau pustnicilor de pe aceste meleaguri locul unde se puteau retrage departe de cele lumești.
Părintele Ilie Cleopa a fost al cincilea copil din cei zece pe care i-a avut familia Ilie. Casa lor arăta ca o biserică, cum avea el să povestească mai târziu.
S-a născut la 10 aprilie 1912 într-o comună din județul Botoșani. La botez, a primit numele de Constantin. În primele luni din viață, pruncul era mai tot timpul bolnav. Neștiind ce să-i mai facă, mama lui l-a dus la un duhovnic, care a sfătuit-o să dăruiască copilul Maicii Domnului. Atunci, femeia s-a închinat cu lacrimi și a spus plângând: „Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta al meu, că este bolnav și plânge mereu. Fă ce știi tu cu el!”
Ca o minune, copilul s-a făcut bine. Mai târziu, el și-a urmat alți doi frați mai mari la viața călugărească. Pentru a fi primit la Sihăstria, părintele Cleopa Ilie a trebuit să aștepte trei zile la poarta mănăstirii, așa cum cere canonul.
După venirea regimului comunist, părintele Cleopa s-a retras în pădure, pentru a scăpa de persecuții. Vreme îndelungată a stat într-un bordei de pământ. Mâncare primea de la un pădurar credincios, care îi aducea o dată pe lună un sac de cartofi și ceva pâine uscată.
Părintele Cleopa Ilie s-a întors definitiv la mănăstire în anul 1964. Aici a scris mai multe cărți, care sunt de vânzare acum în mai toate locurile sfinte din Moldova.
În anul 1998, după ce s-a închinat pentru ultima oară la mormintele fraților săi, părintele Cleopa și-a lăsat sufletul în mâinile lui Hristos.
A lăsat în urma lui multe învățăminte și acum trăiește în amintirea celor pe care i-a povățuit și celor cărora le-a alinat durerea trupească sau sufletească.
