Ceremonial militar și religios la Mănăstirea Putna. Mii de credincioşi din ţară, dar şi de peste hotare s-au rugat, pe 2 iulie, la mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit, joi 510 ani. Sfânta liturghie din curtea Mănăstirii Putna a fost oficiată de pe o secnă specila amenajată, de mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan , alături de arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie , de arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen și starețul Mănăstirii Putna.
Alături de înaltele fețe bisericești s-au mai aflat episcopului Macarie Drăgoi, al românilor ortodocşi din Europa de Nord,doi episcopi din Hotin și Ivano Francov-Ucraina și foarte mulți preoți și stareți de la biserici și mănăstiri din județul Suceava.
Oficialităţile locale şi judeţene în frunte cu prefectul Florin Sinescu, președintele CJ,Cătălin Nechifor , conducerile IPJ,IJJ,SRI, ISU,primarii din Suceava și Putna, alte instituții din județ au depus coroane de flori la mormântul voievodului, iar corala patriarhală a susţinut un recital cu cântece şi poezii dedicate marelui domnitor al Moldovei,Ștefan cel Mare și Sfânt . În cuvântul său, stareţul mănăstirii, Melchisedec Velnic , a apreciat că “Putna este Mecca românilor, este altarul conştiinţei naţionale”.
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie a vorbit credincioșilor, după slujba religioasă , pe larg despre personalitatea voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt. El a accentuat că voievodul sfânt a avut o credinţă nestrămutată în Dumnezeu, care l-a ajutat să conducă poporul spre victorii.
„Ştefan s-a încredinţat lui Dumnezeu şi poporului prin sfânta biserică, a avut grijă să nu se strecoare trădători între boierii săi, care să vândă ţara !Iubea credinţa, pentru că fără credinţă nici poporul, nici ţara nu puteau să reziste. Nu a dorit să ajungă la conducere până nu a întrebat poporul . Dacă pleca la război, le spunea poporului să țină post și să facă rugăciune. Era un om smerit, un astfel de domnitor nu a avut până atunci Ţara Moldovei şi nici după aceea…Ştefan le spunea răzeşilor că, dacă mureau în luptă, familiile lor vor fi îngrijite, el se încredea cel mai mult în Dumnezeu şi în răzeşi.El nu are asemănare, de aceea Papa de la Roma l-a numit Atlet al lui Hristos, pentru că a oprit înaintarea duşmanului păgân şi a salvat întreaga Europă.Ştefan străjuieşte Moldova şi acum, pe românii din Bucovina de Nord şi din Basarabia, se cuvine ca azi să-i împletim rugi de mulţumire, el e viu în ceruri !” a spus Teodosie. După slujba religioasă, a urmat un program în care a fost evocat marele voievod de către copii din Vicov in frunte cu preotul paroh. Alături de miile de credincioși veniți îmbrăcați special în straie de sărbătoare, oameni veniți din Putna și din împrejumiri s-au mai aflat grupuri din Chișinău-Republica Moldova și Cernăuți.
Maria Buliga a venit din |Iaslovăț, special pentru a participa la slujba religioasă.
„E zi sfântă, e ziua marelui domnitor. Putem lăsa pentru o zi toate treburile din gospodărie să venim să-l cinstim așa cum se cuvine”, ne-a spus femeia.Și starețul Mănăstirii din Leucușești a venit însoțit de un grup de pelerini și maici pentru a participa la sfânta liturghie.Cu toții s-au rugat și s-au închinat la mormântul marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt.
Manifestările din curtea Mănăstirii s-au încheiat cu defilarea unor dispozitive de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Suceava și a Inspectoratului Județena pentru Situații de Urgență precum și fanfara orașului Suceava.
Foc de tabără și făclii aprinse
Manifestările se încheie cu o paradă a portului popular pe stadionul din Putna , a cailor de rasă și a trasurilor din zonă la care participă localnici dar și invitați din localități limitrofe. Totodată, participă invitaţi din Republica Moldova.
Pe un versant din apropiere va fi aprins, deseară, un foc de tabără, iar tineri cu făclii aprinse vor înconjura mănăstirea şi se vor închina la mormântul lui Ştefan.
Putna, „Ierusalimul neamului românesc“
Mănăstirea Putna, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, este cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, fiind definită de Mihai Eminescu ca fiind „Ierusalimul neamului românesc“, iar mormântul marelui voievod, care se află aici, „altar al credinţei strămoşeşti“. Biserica Mănăstirii Putna a fost sfinţită la data de 3 septembrie 1470 de 64 de ierarhi şi preoţi. O altă ctitorie este mănăstirea Voroneţ, ridicată pe locul unui schit din lemn, în care, potrivit tradiţiei, ar fi trăit Daniil Sihastrul, de la care domnul Moldovei a primit sfat şi cuvânt de mângâiere în ceas de grea cumpănă. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfântul Gheorghe“, a fost ridicată în mai puţin de patru luni, din 26 mai până în 14 septembrie 1488. Ea şi-a câştigat un renume deosebit în lumea întreagă pentru picturile sale exterioare, realizate în jurul anului 1547, sub îndrumarea mitropoliţilor Teofan I şi Grigorie Roşca. De asemenea, şi aşezămintele monahale din Muntele Athos au beneficiat de mâna darnică a voievodului de a pune temelii la locuri de închinare – este cazul Mănăstirii Zografu, pe care a refăcut-o în întregime, în ultimii ani de domnie. Daniile hărăzite acestei mănăstiri erau atât de însemnate, încât călugării de acolo îl considerau drept ctitorul ei. A mai acordat ajutoare mănăstirilor atonite Vatoped, Sfântul Pavel, Constamonit şi Grigoriu, cea din urmă fiind refăcută din temelii cu sprijinul său. Toate acestea păstrează hrisoave de danie şi unele obiecte de cult de la „binecinstitorul şi de Hristos iubitorul“ domn moldovean. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe marele domn al Moldovei în sinaxarul şi calendarul Bisericii în ziua de 2 iulie, cu numele „Binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiind canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
Voievodul mare, bun şi sfânt
Măritul Voievod Ştefan cel Mare a fost cinstit dintotdeauna de către poporul dreptcredincios, care i-a spus: bun, mare şi sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi şi trădători, şi sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creştinătăţi şi zidirea unui mare număr de biserici şi mănăstiri. El s-a născut la Borzeşti, din părinţi binecredincioşi creştini, Voievodul Bogdan al II-lea şi doamna sa Maria-Mălina Oltea, arătându-se din fragedă copilărie cu deosebită dragoste faţă de ţară şi credinţa strămoşească.
Ca om al rugăciunii, evlaviosul voievod a cerut sfinţiţilor părinţi să se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru oştenii săi, pentru cei vii şi pentru morţi. El însuşi se ruga cu post, făcând nenumărate fapte de milostenie, în vremuri de primejdie mai ales, aşa cum este înfăţişat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost părinte şi povăţuitor duhovnicesc şi înţelept sfătuitor în ceasurile sale de rugăciune şi veghe. Deopotrivă, a fost om al înţelepciunii şi dreptăţii, precum şi al iubirii şi iertării:
„Te-am iertat şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră“, scria voievodul, adresându-se boierului său Mihu, unul dintre cei care participaseră la uciderea părintelui său. Gândul morţii pururea l-a avut în minte, căci pentru el moartea era, potrivit învăţăturii creştine, o strămutare „de la cele vremelnice“ către „locaşurile de veci“, aşa cum el însuşi a pus să se scrie pe piatra sa de mormânt, pregătită cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.
▲ O candelă veghează neîncetat la mormântul voievodului
De la mutarea sa la Părintele ceresc, până astăzi, mormântul său de la Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă, unde credincişii îşi pleacă genunchiul cu evlavie şi rugăciune către Milostivul Dumnezeu. Măritul şi dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt rămâne, peste veacuri, o pildă de adevărat conducător de ţară, stăpânit permanent de credinţa în Puternicul Dumnezeu şi iubirea de Biserica strămoşească şi ţară.