O femeie din Dolhasca, județul Suceava este singura localnică care are înălțimea de 1,10 metri la vârsta de 51 de ani. Cu sufletul deschis, fire veselă, comunicativă și pozitivă în gândire, iubește oamenii și mai ales copii, Viorica Mihai nu s-a sfiit să ne povestească cele mai importante momente din viața ei. Îi place să fie gospodină, să croșeteze și să aibă grijă de grădina din apropierea casei.
Are înălțimea unei fetițe de 4 anișori, Denisa care o iubește nespus de mult. Nu numai copila este alături de ea aproape în fiecare zi dar și Andrei, frățiorul ei, de 10 ani care atunci când vor să se joace sau să se facă utili în gospodărie, merg glonț la tanti Viorica .
Nu s-a căsătorit niciodată, nu pentru că nu ar fi avut pețitori ci pur și simplu că s-a gândit mereu la mama ei pe care nu a vrut să o părăsească. Încearcă să se descurcă din pensia pe care o primește dar care nu îi ajunge de la o lună la alta.
A văzut lumina zilei și a crescut într-o familie normală având alături părinții și un frate. Nu are rude pitice însă probabil,așa i-a fost destinul și s-a obișnuit cu ideea că nu va mai crește în înălțime încă din copilărie. Cu timpul, părinții au murit, iar sigurul frate pe care îl are s-a mutat la Timișoara și tot acolo este căsătorit. De câțiva ani au plecat la muncă în Italia. Relațiile s-au răcit însă îi este dor de el . Ea crede că fratelui îi este rușine că este scundă. Nici cu cumnata nu a avut o relație mai apropiată.
„Atunci când au venit în Dolhasca, fratele și cumnata a venit și cu nepoata. Am vrut să ies să mă plimb cu ea și nu au lăsat-o. A fost foarte dureros pentru mine. Acum m-am obișnuit cu ideea, am mulți copii care mă iubesc și mă ajută inclusiv iarna când îmi este destul de greu să dau zăpada la o parte din curte, să fac o cărare. E ca o curte cu pitici atunci. Trăiesc într-o lume a copiilor”, ne-a povestit suceveanca.
Mama a fost cea care a trimis-o la o Școală Specială la Oradea unde a terminat opt clase, iar ulterior la Școala Profesională de Arte și Meserii din Huși unde s-a specializat în meseria de tapițer-plăpumar.
Vioricăei Mihai i-au plăcut anii petrecuți pe băncile școlii și mai ales faptul că și-a făcut mulți prieteni. După terminarea cursurilor s-a încadrat la renumita fabrică de perdele din Pașcani unde a lucrat aproape 6 ani. Odată cu desființarea fabricii, locurile de muncă s-au împuținat și nu a mai avut unde munci. A încercat să se descurce așa cum poate. Cel mai greu i-a fost când mama ei a plecat la Ceruri pentru că nu era obișnuită să se descurce singură.
„Am avut alături vecinii și alte persoane, dar mai ales copii care mă iubesc și vin să mă ajute uneori la treabă”, ne-a destăinuit femeia.
Trăiește într-o căsuță modestă, curată, cu două camere. Încălzirea este pe bază de lemne, dar numai într-o cameră are o sobă . Îi place să gătească și chiar să facă prăjituri numai că nu are aragaz, ci doar un reșou la butelie.
„Nu am reușit să îmi cumpăr, nu îmi ajung banii, dar mă gândesc că nici nu aș ajunge la el să pun ceva pe plită. La frigiderul asta mai micuț la înălțime mă descurc să pun mâncare la rece. Este totuși destul de greu, casa trebuie întreținută”, ne-a spus Viorica Mihai.
În grădină are tot soiul de legume pentru ca nu cumva să ducă lipsa lor atunci când pregătește o ciorbă.
„Am pus ceapă, pătrunjel, mărar, morcov, fasole. Îmi place să fac inclusiv zarzavaturi pentru iarnă. Nu mă dau înapoi chiar dacă sunt pitică”, spune femeia.
Cât privește îmbrăcămintea, nu cumpără haine de la copii pentru că „sunt mai scumpe ca la adulți”. Ea ne-a spus că preferă să intre, însă, la second-hand că acolo hainele sunt mult mai ieftine și le poate modifica.
Cu sănătatea stă ceva mai bine, dar cu auzul însă are probleme. În urmă cu trei ani a intrat în posesia unui aparat auditiv care s-a defectat. Nu are bani să își cumpere altul, iar acesta ar putea fi înlocuit cu sprijinul Casei de Asigurări de Sănătate la cinci ani de la folosire.
„Ar trebui să îl schimb, dar costă cam 10 milioane de lei vechi și nu am. Aș vrea să găsesc pe cineva să mă ajute, dar traiul este destul de greu”, spune femeia.
Suceveanca este plină de viață și iubită de localnici care au înțeles-o întotdeauna. Elena Găitan, de 66 de ani, are casa la o aruncătură de băț, fiind una din vecinele apropiate ale Vioricăi.
„Este sociabilă, de ajutor, cu simțul umorului, de foarte mare încredere, respectuoasă cum rar vezi la un om crescut normal. Suntem mereu alături de ea, nepoții mei o iubesc foarte mult, nu este zi să nu o vadă. Parcă e ziua tristă dacă nu ne vizităm. Are nevoie de ajutor chiar dacă are o fire puternică. Poate nu spune tot ce are pe suflet însă îi este greu”, ne-a spus femeia.
