Localitatea suceveană Ciocăneşti este cunoscută deja în ţară, dar şi peste hotare prin aceea că aproape toate casele sunt pictate, la exterior, în motive tradiţionale. Cine nu se supune poate fi sancţionat potrivit legii pentru că nu a respectat certificatul de urbanism eliberat de administraţia locală. Ceea ce i-a adus reputaţia de localitate-muzeu şi a transformat-o în comună turistică este nu doar peisajul deosebit, hărnicia oamenilor şi liniştea patriarhală din fiecare colţ al comunei. Comuna este renumită prin trei elemente: costumul naţional bogat ornamentat, ouăle încondeiate pe care se regăsesc aceleaşi superbe modele populare, precum şi prin casele pictate, care se deosebesc net de orice altă casă bucovineană.
Dacă ouăle încondeiate şi costumul popular de Ciocăneşti sînt vechi de sute de ani, casele care atrag turişti şi au devenit emblematice pentru localitate sînt mult mai angrenate în modernitate decît ar crede cineva. Această tradiţie abia are o jumătate de veac de existenţă şi s-a născut din ideea unei gospodine. Leontina Ţăran , în vârstă de 89 de ani, încă îşi vede de treburile gospodăreşti pe lîngă casă. Este văduvă de foarte mul’I ani . Casa ei a fost tarnsformată în muzeu şi este plină de tot felul de cusături lucrate manual, cămăşi, catrinţe, ştergare, carpete, laicere.
Ideea i-a venit în urmă cu cincizeci de ani, idee care a adus faimă satului prea puţin cunoscut pînă atunci chiar şi în ţară.
“Eu am cusut tare mult la viaţa mea. Îmi aduceam modelele de cine ştie unde şi lucram mereu. Nu simţeam că oboesc niciodată . Mergeam special în sate să adun motive de pe cămăşi . Nici nu ştiu cînd am avut timp să mă ocup şi de casă, ca orice gospodină, dar şi de toate astea pe care le vedeţi şi au fost făcute toate de mîna mea. Eram tînără cînd mi-a venit ideea să împodobesc bucătăria de vară din curte cu modelele pe care le cuseam pe cămăşile naţionale. Aşa am gîndit eu că ar fi frumos, dar nu ştiam cum să fac singură asta. M-am sfătuit cu Dumitru Tomoioagă, tatăl fostului primar, care era cel mai bun zugrav din sat. Zugravul care era renumit şi pentru sculpturi i-a propus atunci să picteze casa.Aşa s-au şi înţeles că amândoi aveau patima frumosului.
I-am desenat modelele, iar el le-a trecut pe casă. A sculptat în mortar, care trebuie să fie moale, umed, să poţi să tragi liniile uşor prin el. Apoi au colorat amândoi toate şanţurile, după întărirea cimentului. A ieşit ceea ce vedeţi. Se uita lumea ca la minune! Pe urmă, s-a extins obiceiul şi în Ciocăneşti, şi la Candreni şi pracă mai sunt câteva case şi la Poiana Stampei”,spune Leontina Ţaran.
Tradiţia desenării caselor este în trei culori specifice zonei, maro, negru şi muştar. Daca ai desenele mai spectaculoase, esti considerat un gospodar adevărat. Ba chiar se mai zice că şi culorile sunt ca sufletul omului.
Chiar dacă sătenii s-au mirat zile în şir de ornamentele de pe casa femeii, când au văzut că turiştii opresc la casa Leontinei au prins curaj şi au început să ceară sfaturi despre pictarea caselor cu modele naţionale. În câţiva ani numărul celor care şi-au vopsit casele în motive tradiţionale a depăşit 500. Nu numai casele păstrează motive tradiţionale ci şi şcoala şi Căminul Cultural .Chiar dacă unii vor casele să fie moderne stil occidental , nimeni nu-i va împiedica însă au fost cazuri când au revenit la tradiţia comunei.
„Casa mea este muzeu, dar e greu de întreţinut. Au venit turişti de prin toată lumea, au filmat, s-a dus în lume vestea despre casa mea şi despre sat, dar pe mine toate astea nu mă ajută să păstrez ce am înjghebat“, ne-a mai spus, femeia care a avut ideea de a făcut Ciocăneştiul celebru şi n-a cîştigat din asta niciodată.
Bătrâna este foarte încântată de vizitatori şi este grăbită să ne arate tot felul de fotografii făcute de turişti de pe toate continentele. Este mândră că oamenii s-au pozat şi mulţi i-au îmbrăcat costumele populare.
Situat între Obcinile Mestecănişului şi Masivul Suhard, pe malul Bistriţei Aurii, Ciocăneştiul este un loc înzestrat de Dumnezeu cu nenumărate frumuseţi. Cine calcă pe aceste meleaguri revine mereu, atras de legendele şi strălucirea lor. Istoricii consemnează că Muntele Suhard a fost primit “de Alexandru cel Bun ca danie de domnie de la doamna sa Ana, cu prilejul înscăunării sale.
Cele mai multe familii din localitate poartă numele de Ciocan, de unde provine şi denumirea comunei Ciocăneşti. Aici locuiau vechii artizani de arme din timpul voievozilor Bogdan, Dragoş şi Ştefan cel Mare. Legenda spune că sageata care a marcat locul altarului de la Mănăstirea Putna a fost făcută de ciocănarii de aici şi aurită cu aur din Bistriţa Aurie.
