Tradiţii de spor şi sănătate
În ziua celor Trei Sfinţi Ierarhi se face pomenire pentru sporul casei şi pentru sănătate trupească şi sufletească şi se dau de pomană cărţi de rugăciuni şi iconiţe, care-i reprezintă pe cei trei ierarhi.
Sărbătoarea este o zi dedicată reconcilierii; acum se împacă rudele după lungi dispute, iar toate proiectelor vor aduce prosperitate în căminul acestora.
Este bine să fie ajutaţi copiii săraci, care doresc să devină preoţi.
Acum sunt benefice pelerinajele la lăcaşurile de cult, care poartă hramul celor trei sfinţi prăznuiţi astăzi.
Pentru spor şi pentru sănătate, la masa sărbătorească este bine să se consume peşte şi fructe, simboluri ale unei vieţi duhovniceşti smerite.
Sfântul Vasile cel Mare a fost îndrumătorul mirenilor şi pionierul vieţii mănăstireşti. Cu 16 secole în urmă , el a orânduit regulile vieţii monahale, care se respectă şi astăzi, acordând o mare importanţă rugăciunii. Ca preot şi apoi ca episcop al Episcopiei de Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile cel Mare a îmbinat în mod minunat învăţătura cu fapta. El este întemeietorul aşezămintelor sociale numite „vasiliade”, în care erau adăpostiţi bolnavii, săracii şi orfanii din episcopia sa, chemându-i pe cei mai înstăriţi să-i ajute pe cei neputincioşi.
Preocuparea lui de seamă a fost caritatea; de aceea, a trasformat oraşul Cezareea într-o cetate a carităţii. Deşi el a înfrumuseţat Liturghia, a rostit răsunătoare predici, printre care Scrisoarea către tineri, nu activitatea doctrinară şi teoretică i-a adus faima de „Cel Mare”, încă din timpul vieţii, ci activitatea practică.
Sfântul Grigorie de Nazians (329 – 389 sau 390), cunoscut şi sub numele de Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul, a fost un orator vestit. A făcut studii stălucite la Atena, unde l-a cunoscut pe Sfântul Vasile cel Mare, iar prietenia lor a fost un exemplu pentru contemporani. Sf. Grigorie a fost numit episcop de Nazians, iar pentru doctrina lui profundă şi pentru darul de orator a fost numit Teologul.
În acest sens, trebuie amintite Cele cinci cuvântări Teologice, rostite în Biserica Învierii din Constantinopol. Faima sa constă şi în faptul că a reuşit să explice pe înţelesul contemporanilor marea taină a creştinătăţii: Sfânta Treime. De asemenea, pentru creştinătate au rămas celebre „Poemele morale”.
Sfântul Ioan Gură de Aur (347 – 407) este unul dintre cei mai iubiţi şi cunoscuţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. El şi-a dedicat întreaga viaţă „zidirii Bisericii lui Hristos” chemându-i de la amvon la căinţă şi la fapte milostive şi „pe cei semeţi”, şi pe „cei smeriţi”, oferindu-le ca model propria sa nevoinţă.
A dus o viaţă de ascet, în cele din urmă a fost numit episcop şi patriarh al Constantinopolului, dar a fost obligat de împărăteasa bizantină Eudoxia să ia calea exilului de trei ori, din acelaşi motiv, viaţa de ascet, neînţeleasă de anturajul său. În cel de-al treilea exil, după o călătorie de trei luni, făcută sub supraveghere, a trecut la viaţa veşnică.