Valori nepreţuite ale compozitorului Ciprian Porumbescu, „Craiul Nou” al culturii române, au fost însufleţite, joi seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, în Concertul coral „In memoriam – Ciprian Porumbescu – 160 de ani de la naştere”. 
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Culturală Creştinii Bucovinei – Suceava, cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Suceava.
Preotul Gheorghe Brădăţan a moderat evenimentul, invitând, pe rând, pe scenă, Corul de fete al Colegiului Naţional “Ştefan cel Mare”, Corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox “Sf. Mitropolit Dosoftei” şi Corala Mănăstirii “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. În aproape două ore de spectacol, de înaltă ţinută artistică, sucevenii au fost învăluiţi în… culoare, frumuseţe, armonie, emoţie, patriotism.
Din program nu au lipsit inegalabilele cântece care au rămas în inimile tuturor românilor:,, Balada lui Ciprian Porumbescu,, , fostul imn național ,, Trei culori,, ,, E scris pe tricolor unire,, arii celebre din operata ,,Crai Nou ,, și lieduri mai puțin cunoscute publicului meloman.
Istoric
Ciprian Porumbescu, cântecul sufletului românesc, o erupţie de vulcan a geniului de-a pururi creator de valori nepreţuite, acest „crai nou“ dăruit de Dumnezeu pe cerul culturii şi al spiritualităţii româneşti, acum 160 de ani, într-o zi de 14 octombrie a văzut lumina zilei și a părăsit-o această lume zbuciumată, chemat fiind de Domnul vieţii veşnice să împodobească raiul cel preafrumos cu un suflet curat şi generos.
Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, într-o casă modestă, ca fiu al Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovski (Golemb, Galamb – porumbel). Aşă că îşi schimbă numele în Porumbescu. La început a folosit numele Ciprian Golembiovski, apoi Porumbescu – Golembiovski, pentru o perioadă, şi, în final Porumbescu.
A început să studieze muzica la Suceava, apoi a continuat la Cernăuţi, unde a condus corul Societăţii Culturale “Arboroasa”.
Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu a reuşit să-şi realizeze o carieră muzicală continuă şi completă.
În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol ş.a. participă şi Ciprian Porumbescu la festivitate, unde a uimit întreaga asistenţă prin minunatul cântec la vioară.
Cu toate acestea, într-o viaţă atât de scurtă – nu împlinise 30 de ani, ne-a lăsat compoziţii muzicale de mare valoare, el fiind unul dintre cei mai renumiţi compozitori în acea vreme. Printre operele sale de mare succes se numără: “Balada pentru vioară şi orchestră” op.29, opereta “Crai Nou”, pusă în scenă pentru prima oară la Gimnaziul Românesc din Braşov (azi Colegiul Naţional “Andrei Şaguna”) unde a fost profesor de muzică în perioada anilor 1881-1883. A compus muzica pentru cântecul patriotic “Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită azi de Albania pentru imnul naţional “Hymni Flamurit”:
A compus muzica pentru fostul imn al României, “Trei culori”.
Ciprian Porumbescu a fost arestat, timp în care a scris cele mai valoroase piese, printre care: “Rapsodia română pentru orchestră”, “Serenada”, “La malurile Prutului, “Altarul Mănăstirii Putna”, “Inimă de român”, “Gaudeamus Igitur”, “Odă ostaşilor români” ş.a.(Wikipedia.ro)
În 1877, Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politică. Motivul? Împreună cu câţiva colegi din „Arboroasa”, a trimis o telegramă de condoleanţe Primăriei din Iaşi, care comemora 100 de ani de la decesul domnitorului Grigore Ghica. Acesta se împotrivise cedării Bucovinei către austrieci.
Nemulţumite, autorităţile austriece care controlau Bucovina au desfiinţat „Arboroasa”, ai cărei membri au fost închişi. În urma procesului care a avut loc în 1878, Ciprian a fost eliberat. Tatăl său l-a trimis la Viena, pe cheltuială proprie. În capitala austriacă a scos, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” (cuprinzând „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” şi „Imnul Unirii – Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen realizată de un român. A revenit în ţară şi a devenit profesor la Braşov în 1881. Pentru că în perioada arestării s-a ales cu tuberculoză, s-a mutat în Italia, sperând să încetinească evoluţia bolii. Conştient că eforturile sale sunt zadarnice, s-a întors la Stupca, unde a murit la 6 iunie 1883.
