O femeie din Suceava, care lucrează de 10 ani în Italia, povestește că pentru a rezista acolo trebuie să te încarci cu foarte multă răbdare.
Liliana Troea a mărturisit, pentru Rotalianul.com, că a muncit atâta timp păstându-și principiile de viață, integrându-se și ducându-și responsabilitățile la bun sfârșit.
„Mă numesc Liliana, vin dintr-o comună din județul Suceava și vă voi povesti câteva frânturi din viața mea de emigrant. În urmă cu 10 ani am hotărât să îmi încerc norocul în străinătate și am luat drumul Italiei. Nu cunoșteam limba, nu aveam noțiuni sanitare necesare activității de îngrijire a bolnavilor, dar aveam ambiție multă și dorința de a realiza și schimba ceva în viața mea. Și așa am plecat spre Milano, unde am mers să o înlocuiesc pe sora mea care lucra deja de câțiva ani în peninsulă. Am ajuns la locul de muncă și-am intrat în camera bătrânei pentru care trebuia să lucrez. În fața ochilor aveam un pat înconjurat de aparate medicale iar pe pat, întinsă, o bătrână cu chip de înger, bolnavă de scleroză multiplă. Două zile am stat cu sora mea care mi-a arătat cum funcționau acele mașinării de care, sincer, la început îmi era frică. Dar m-am familiarizat repede și totul mi s-a părut mai ușor. La aproape două luni de când lucram acolo, bătrâna a avut o criză și era cât pe ce să fiu martoră la moartea sa, dar am avut prezență de spirit și tărie de caracter și am reușit să o țin în viață până la sosirea ambulanței. Eram mândră de mine, de ceea ce făcusem, salvasem o viață! Am lucrat acolo până când bătrânica a plecat spre o lume mai bună, iar familia ei m-a ajutat apoi să îmi găsesc alt loc de muncă, pentru o persoană cu aceeași boală. Eram deja recunoscută pentru experiența, profesionalismul și responsabilitatea cu care îmi îndeplineam sarcinile. În anul 2013 aveam să încep un nou capitol, începusem lucrul cu o persoană vârstnică bolnavă de Alzheimer. Era ceva diferit și nou pentru mine, un nou început, o nouă experiență. Dar ambiția mea m-a ajutat și de această dată, m-am înscris la un curs de calificare în domeniu și mi-am aprofundat cunoștințele în materie de asistență personală pentru bătrânii afectați de demență senilă, Alzheimer și Parkinson. Am lucrat astfel, 5 ani cu o bătrânică afectată de Alzheimer dar precizez că am avut tot ajutorul din partea familiei sale. Vă spun cu mâna pe inimă că îmi place ceea ce fac, îmi place munca mea deoarece fiecare zi îți aduce ceva nou, trebuie să găsești mereu resurse și răspunsuri pentru a depăși diverse dificultăți. Am schimbat în 10 ani patru locuri de muncă și peste tot am fost respectată și apreciată. Țin legătura cu toate familiile și asta mă mulțumește, pentru mine locul de muncă nu este doar un câștig material, este mulțumirea mea pentru experiența acumulată, este zâmbetul celui bolnav, aprecierea din partea familiei sale. Să pleci de la casa ta, din țara ta, este greu, dar odată ce te integrezi, când ești satisfăcut de munca ta, totul devine mult mai ușor. Viața mea s-a schimbat radical, am realizat și materializat multe dorințe și mă simt împlinită”, a povestit Liliana, pentru Rotalianul.
