Biserica ortodoxă prăznuiește luni pomenirea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului.
Sărbătoarea Acoperământulul Maicii Domnului mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Pocroave. Potrivit tradiţiei populare, Acoperământul Maicii Domnului reprezintă pregătirea ogoarelor pentru sezonul rece şi acoperirea pământului cu brumă, scrie Antena3.ro.
Fetele a căror podoabă capilară nu era prea bogată se rugau în această zi Sfântului Procoavă să le acopere capul cu păr;
De Procoave credincioşii ţin post, fiindcă astfel sunt feriţi de boli, de înec sau de supărări;
Există o credinţă printre bătrânele de la ţară, conform căreia, dacă este tăiat azi, părul rămâne în legătură cu corpul. Din acest motiv nu trebuie aruncat şi nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece;
Denumirea populară a Acoperământului Maicii Domnului, „Pocroavele“, este de fapt un cuvânt slavon care înseamnă acoperirea pământului cu brumă sau cu zăpadă. În unele zile se zice că fetele care sunt împodobite astăzi pentru nuntă au parte de o căsnicie lungă şi fericită.
Astăzi gospodinele îşi servesc rudele şi oaspeţii cu plăcinte de post, umplute cu mere sau cu dovleci.
În trecut, de Pocroave, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ era expusă credincioşilor, la Chişinău.
În unele sate, de Procoave, vitele sunt stropite cu apă sfinţită, pentru a fi ferite de boli în sezonul rece.
Sărbătoarea are loc în amintirea unei minuni întâmplate în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, în timpul împăratului Leon Înțeleptul (886-911), când Maica Domnului s-a arătat Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (pomenit în calendarul creștin ortodox la 2 octombrie), ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.
În zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: “Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta.
