La finalul unei cariere de peste 38 de ani, fostul comandant al pompierilor militari suceveni, generalul de brigadă Ion Burlui a transmis un mesaj către toți angajații ISU Suceava:
<O viață de om într-o filă de carte, o filă de carte pentru o viață de om.
38 de ani… Mulți, puțini, au trecut într-o clipă.
În iunie 1980 intram pe poarta acestei unități militare de pompieri pentru a întocmi dosarul de candidat, în vederea susținerii examenului de admitere la Școala Militară de Ofițeri Activi a Ministerului de Interne – Arma Pompieri.
Aveam în spate un sac plin de speranțe și idealuri, iar în mână unul gol, în care speram să adun realizările.
Treptat, ofițerul, șef de promoție 1983 – arma pompieri, a început să umple sacul cu realizări, una câte una, pornind de la două promoții de ofițeri, iar sacul de speranțe și idealuri s-a golit prin metamorfoza acestora.
Când eram în școala militară, mă gândeam să ajung la final de carieră în gradul de maior. Nu mă gândeam că viața, sub aripa lui Dumnezeu, va fi atât de darnică cu mine. Chiar dacă am stat 9 ani comandant de pluton, cu portharta pe șold, am crezut în rezultatele și răsplata muncii cinstite, corecte, pas cu pas, treaptă cu treaptă.
La 31 de ani eram comandant de companie la Suceava, la 34 de ani, locțiitor comandant de grup de pompieri, la 43 de ani eram colonel, iar la 48 de ani comandant de unitate/inspector șef. Era mai mult decât mă așteptam. În anul 1990 am fost printre cei cinci ofițeri de pompieri care au defilat pe sub Arcul de Triumf din Capitală, pentru prima dată, după anul 1945.
Am fost onorat să conduc această unitate, după mari comandanți, colonel Nicolae Tuică, colonel Ghiorghe Isar, colonel Eugen Găitan, care au scris istorie printre pompieri, ori Inspectoratul General, după general-locotenent Ionel Crăciun, general-locotenent Vladimir Secară sau general-maior Gheorghe Briceag.
Plec la pensie cu sentimentul datoriei împlinite.
Nu am făcut niciodată pasul în spate, mi-am asumat responsabilitatea rezultatului, indiferent care era acesta. Tot așa cum, Poligonul de la Siret, obiectivul pe care mi l-am propus la venirea pe funcție, a funcționat doi ani prin ordin de inspector șef, fiind al 13-lea poligon din lume. Acum, proiectul de fonduri europene, este în faza semnării cererii de finanțare. Las un colectiv de profesioniști, în măsură să-și îndeplinească misiunile.
Am avut o viață profesională ca o minune. Nu regret și nu aș schimba nimic, dacă ar fi să o iau de la capăt. A fost o onoare și un privilegiu pentru mine să fiu comandantul acestei unități, numai cu oamenii din subordine și colaboratorii mei am obținut toate aceste realizări.
Să vă dea Dumnezeu sănătate, să vă ocrotească pe timpul misiunilor și să fiți uniți între voi.
„Să lăsăm faptele să vorbească în locul cuvintelor” trebuie să fie sloganul care să vă călăuzească.>
