Ion Tudorean este unul dintre oamenii care au simţit pe pielea lor ce înseamnă „democraţia populară“. Sătul de nedreptăţile bolşevicilor, a decis să lupte împotriva acestora. A fost prins şi a înfundat timp de 10 ani puşcăriile şi lagărele de muncă. A supravieţuit şi acum ne spune povestea sa, scrie Adevarul.
Născut în luna mai a anului 1936 într-o familie de chiaburi din oraşul Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava, Ion Tudorean (82 de ani) părea să aibă o viaţă liniştită şi fără grija zilei de mâine. Sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi instaurarea comunismului în România avea să-i schimbe definitiv cursul vieţii. Cum părinţii tânărului Ion erau chiaburi, comuniştii le-au impus cote extrem de mari, astfel că familia Tudorean a început să simtă lipsuri, care i-au afectat cel mai mult pe cei cinci copii ai familiei. Elev la Şcoala medie tehnică de construcţii civile şi industriale din Câmpullung Moldovenesc, Ion Tudorean a început să conştientizeze pericolul comunist şi a început să discute cu unii dintre colegi despre nenorocirile aduse de noua putere.
„Venise un elev, Rotărescu Ion, la şcoala noastră, în clasă cu mine, de la Medgidia. Părinţii lui erau funcţionari şi li se găsise o funcţie pe la Primărie. Cu acel băiat am început să discutăm despre comunism. El gândea altfel, era foarte războinic, foarte pornit împotriva comuniştilor. Tot el a propus să facem o organizaţie anticomunistă. Scopul era să luptăm împotriva comuniştilor pe care îi vedeam cum opresează societatea. Atunci am făcut organizaţia, care se chema «Tânărul Partizan»“, povesteşte Ion Tudorean. Uşor, uşor, grupul a început să adune membri.
La început erau cinci tineri, iar ulterior au ajuns la 45 de membri.
„Mai făceam manifeste, le mai împrăştiam. Am mai atacat nişte sedii de partid. Noi voiam să ştim ce se află în interior, ce acte au. Am găsit foarte multe lucruri izvorâte din turnătoriile oamenilor, se turnau unii pe alţii. Pe cei ce erau turnaţi i-am mai avertizat. Eu nu am participat, dar membrii grupului au atacat sediul AVSAP (Asociaţia Vănătorilor Sportivi) din Câmpulung Moldovenesc, unde erau arme cu care se antrenau tinerii comunişti. Noi aveam intenţia să mergem în Munţii Călimani, unde am auzit că s-ar fi paraşutat nişte soldaţi din Germania, să luăm legătura cu ei şi să-i ajutăm. Pe vremuri se discuta că nu ar dura aşa de mult comunismul şi că vor venii americanii. Noi am zis să ne pregătim să putem ajuta această ocupaţie. Nu am apucat să mergem în munţi, deoarece aşteptam să terminăm şcoala, pe care nu am abandonat-o“, a mai arătat Ion Tudorean.
Acesta a povestit că a participat la arderea unui depozit de fân din staţia CFR Câmpulung Moldovenesc, deoarece o parte din fânul depozitat de comunişti acolo aparţinea familiei sale.
„A dat tata cota de fân şi trebuia să o transporte la baza de colectare, care era la gară pe un islaz. Am văzut că a ajuns fânul nostru acolo. Ideea de a-i da foc nu mai ţin minte cui i-a aparţinut. Trebuia să mergem cu nişte combustibil deoarece erau multe clăi de fân. Am participat ca paznic şi alţii au dat foc. A luat foc toată baza, nu s-a ales nimic de ea“, a spus Ion Tudorean.
Citeste mai mult: adev.ro/pc908k
