Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a anunțat, luni, că a fost depusă documentația pentru înscrierea Mănăstirii Dragomirna în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aceasta a fost înmânată personal de către șeful administrației județene către secretarul general al Comisiei Naționale Filipine pentru UNESCO, Lila Ramon Shahani, care a vizitat, în weekend, județul Suceava.
„Considerată a fi „un preambul” al Bisericii „Sf. Trei Ierarhi” din Iași, pentru unicitatea sa dată de arhitectură, dantelăria în piatră, cu care a fost decorată, sau pictura miniaturizată, Biserica „Pogorârea Sf. Duh” a Mănăstirii Dragomirna merită să fie înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO”, se arată în scrisoarea de intenție.
Județul Suceava, al doilea ca mărime din România, are pe teritoriul său 83 de monumente religioase, din piatră și lemn, între care opt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Mănăstirea Dragomirna, situată la 15 km de Suceava, este una dintre cele mai reprezentative creații arhitecturale din Moldova. Ctitorită de mitropolitul cărturar Anastasie Crimca şi marele logofăt Lupu Stroici între 1608-1609, Biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” are planul dreptunghiular, mult alungit, fără abside laterale şi cu pridvorul poligonal. Exteriorul impresionează prin forma de lamă pe care o are biserica, privită pe axa longitudinală. Turla, foarte înaltă şi zveltă, dă un aspect de verticalitate foarte accentuat întregii construcții, înălțimea totală – până la cruce – fiind de 42 m.
Decorația exterioară este cu totul inovatoare: elemente sculpturale – rozete, stele, romburi etc. – alcătuiesc o adevărată broderie. În zona mediană un brâu-torsadă împarte construcția în două. În interior, pictura, realizată de zugravii Popa Crăciun Mătieş, Popa Ignat şi Gregorie, constituie un alt element inovator, printr-o nouă concepție în alegerea şi tratarea temelor, precum şi prin noile modalități de realizare, legate de arta iconografică şi miniaturistică. Pronaosul are plafonul format dintr-o boltire împărțită în două calote, decorate cu arce din piatră întretăiate. Pridvorul este decorat cu nervuri din piatră, înfrumusețate cu chei de boltă în formă de scut. Iconostasul a fost lucrat în 1613, fiind iniţial al Mănăstirii Solca.
În interior se află mai multe pietre funerare, între care şi cea a ctitorului, mitropolitul Anastasie Crimca. Trapeza a fost construită în 1609, zidurile (cu media de înălţime de 15 m) şi turnurile între 1627-1635, egumenia şi paraclisul Sf. Nicolae în 1635, iar chiliile din nord şi vest între 1843-1845. Muzeul mănăstirii păstrează manuscrise cu miniaturi, cele mai multe realizate de mitropolitul Anastasie Crimca, acoperăminte de vase liturgice din secolul al XVI-lea, un evangheliar ferecat din 1557, o cruce din lemn de abanos ferecată în 1542, broderii – între care se remarcă „Plângerea lui Iisus”, ferecături în aur şi argint, veșminte cu fir de aur şi argint etc.
