O primăvară așa, ca aceasta de-acum. Și-un “dor de ducă” prin țară, căutând oameni, întâmplări și rețete noi, care să-mi descopere lumi fabuloase. O duminică împlinită în rugăciune la Mănăstirea Sucevița și de acolo drum deschis prin ploaia văratică, printre satele bucovinene, spre Vicovu de Sus, unde aveam să adăstam două zile. Să ne “hodinim” (cum e vorba locului), după lungul “circuit culinar” pe care îl dedicasem Bucovinei.
Acolo, în casă la tușa Maria – strașnică găzdoaie, la aproape șapte decenii (cât avea pe atunci), rumenă în obraji cum îi focul și aprigă precum acesta când era vorba de gospodăria ei, dar moale și blândă cum e căldura lui în serile de iarna – , ei, bine, acolo am învățat a face pâine din cartofi, dulce și plină la gust și atât de potrivită cu felurile de mâncare ce ne erau puse dinainte la masă: borș gătit ca-n Bucovina, cu hribi și… mujdei de usturoi, sarmale cu urdă și smântână, o tocană ca-n obcini (din carne de vacă și de porc, ardei, usturoi și smântână și altele, după gustul oamenilor de acolo).
Pâine bucovineană cu cartofi – rețeta
Pâinea o pregătise, sub îndrumarea tușii, fiică-sa, Marișica (îi scriu numele astfel, ca să respect pronunția din zonă), dintr-un kilogram de cartofi (de Suceava), două linguri cu zahăr, două kilograme de făină de grâu, 100 g drojdie de bere, un litru și jumătate de apă caldă și o lingură cu sare grunjoasă.
Mai intai a pus la fiert cartofii, in coaja, curatandu-i apoi cat inca erau fierbinti si zdrobindu-i cu temeinicie. A inmuiat drojdia cu putina apa calda si o lingura cu zahar. In covata de lemn, ce parea lustruita de patina timpului, a adunat impreuna faina, cartofii, drojdia, sarea si lingura cu zahar de-i ramasese, turnand si apa potrivit de calda, cam cat se simtea la mana ca e nevoie.
De framantat, a framantat un sfert de ceas, ori mai bine, dupa care a lasat aluatul la caldura, sa creasca. A maturat bine vatra cuptorului (infierbantat dinainte), a presarat-o cu faina si acolo a pus painile mari, rotunde, la copt, la foc potrivit. Nu inainte de a face cu mana deasupra lor semnul crucii. Dupa un ceas, painea era gata. Calda si parfumata precum ziua aceea de vara, de care-mi aduc aminte, facandu-mi-se dor de gustul ei dulceag (al painii, al verii…).
Sursa: antenasatelor.ro
