Atunci când vine vorba de domnitorul Ștefan cel Mare români din toate părțile vin la Putna, acolo unde odihnește somnul de veci marele Voievod. Deși au trecut mai bine de 500 de ani de la moartea marelui domnitor, puțini au fost cei care au reușit să interpreteze cu dăruire rolul Binecredinciosului Ștefan cel Mare și Sfânt. De mai bine de 20 de ani, polițistul de frontieră Petru Bodârlău, de 46 de ani, din orașul sucevean Vicovu de Sus, tată a șapte copii a îmbrăcat din nou hainele domnitorului.
Piesa denumită „Malanca lui Ștefan cel Mare” are în fiecare an reprezentații : la Putna, călare, pentru că așa se cade a cinsti pe Sfântul Ștefan cel Mare, acolo unde își are locul de veci, la Arbore, la Hatmanul Luca Arbore cel mai de seama boier al Măriei Sale, la Vicovu de Sus, Sucevița, la Volovăț și la Suceava la Festivalul de datini și obiceiuri intitulat „După datina străbună”.
Și nu e simplu să fii în rolul lui Ștefan pentru că în fiecare an trebuie găsiți tinerii, caii, recuzita, dar și banii cu care vor fi plătiți trâmbițașii și taraful.
„Cea mai mare realizare îmi sunt copiii, care o să-mi ducă numele mai departe, cât va vrea Bunul Dumnezeu, așa cum în fiecare din noi există o picătură din sângele Sfântului Ștefan cel Mare. De mai bine de 20 de ani am îndrăznit să joc rolul Bine Credinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, într-o piesă populară, jucată de tinerii din Vicovu de Sus cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Acest teatru popular din câte știu se joacă numai în Vicovu de Sus, are o vechime de aproape 50 de ani, a apărut într-o formă simplă iar odată cu trecerea timpului a suferit modificări de text și interpretare până la forma actuală”, ne destăinuie Petru Bodârlău.
Polițistul de frontieră susține că încă din copilărie i-a plăcut istoria și în mod special tot ce ținea de marele domnitor Ștefan cel Mare.
„Țin minte că încă din clasele primare era singurul domnitor care îmi plăcea cel mai mult, îi făceam portretul de câte ori aveam ocazia pe caietele de la toate materiile. Era desenat călare sau pe jos așa cum îl vedeam în cărțile de istorie sau în cărțile care le citeam despre domnia sa”, mai povestește Petru Bodârlău.
Acest teatru popular „ Ştefan cel Mare”, începe cu trecerea de la un an la altul, cu personaje ca : Anul vechi, Anul nou, moşneagul şi baba, haiducii care ţin şi locul răzeşilor lui Ştefan, domniţa care nu este alta decât femeia veşnică tovarăşă de viaţă a bărbatului, bineînțeles personajul principal Ştefan cel Mare şi nu în ultimul rând Sultanul cu suita lui turcească care simbolizează potera. Aceasta piesa reprezintă etape de viaţă din mai multe epoci istorice, in special viaţa săracă dusă de ţăranul român sau moldovean şi trecerea la o viaţă riscantă, cea de haiduc, o viaţă primejdioasă şi prigonită de poterele şi armatele, vaşnicilor boieri şi bogătani. Slovele care le recita personajul „Stefan cel Mare” sunt culese din popor si din drama „Apus de Soare” de Barbu Ștefănescu-Delavrancea.
La începutul piesei este introdusă și poezia Doina scrisă de luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu, care îl roagă pe Ștefan să „lase grija Sfinților în seama părinților” și să vină să și mântuiască poporul iar la sfârșit, Imnul lui Ștefan care spune că „ În fiecare suflet de roman se mai naște un Ștefan și că prin noi „Maria sa” mai trăiește”.
„Pentru organizarea acestei piese țin aproape de mine tineri ai Vicovului de Sus în special tinerii ansamblului de dansuri „Flori Vicovene” și interpretul local de muzică Cornea Dorin împreună cu formatia sa „Mugurii”care mă ajută și nu în ultimul rând trâmbitașii Schipor Constantin, Cotos Petru și Gheorghiță Ioan iar cel mai vechi reprezentant din această piesa care ține aproape de mine este fratele meu Ioan”, mai spune polițistul de frontieră.
Agentul șef spune că nu renunță la acest rol până nu găsește un înlocuitor, iar mezinul, pe nume Ștefan, a împlinit vârsta de șapte anișori.
„Până nu găsesc un tânăr care să mă înlocuiască, cred că nu o să renunț, cât o să mă mai pot urca pe cal… și pentru munca mea de atâția ani, până am adus piesa la forma actuală ..! bineînțeles că pe Părintele și Sfântul Ștefan cred că merită să ni-l aducem aminte toți românii în fiecare an măcar odată chiar și prin simpla noastră piesa de teatru. Sa nu credeți că este ușor să organizezi așa ceva, vorba unui coleg „dacă cineva nu a organizat un parastas” nu știe ce înseamnă răspundere. Mai bine de o luna de zile se fac repetiții se caută tineri pentru că nu-i am pe aceiași în fiecare an, după aceea se caută costumații și nu în ultimul rând caii și șeile de care avem nevoie pentru reprezentația călare … toate problemele se sparg în capul celui care organizează unde mergem, ce facem, cu ce plătim taraful și trâmbițașii, cu ce ne deplasam unde suntem invitati, etc ….și discuțiile pro și contra tot în capul celui care organizează se sparg”, amintește polițistul de frontieră care joacă rolul marelui domnitor.
El împreună cu ceilalți membrii ai trupei nu vor decât să reamintească „Bucovinenilor Moldovenilor şi Românilor cine suntem cu adevărat şi de unde venim ca naţiune”.
„Totodată transmitem generației tinere să apere cu desăvârşire credinţa strămoşească, tradiţia şi obiceiurile străbune, să le ducă şi să le transmită mai departe altor generaţii, cu o mai mare putere decât noi cei mai în vârstă”, susține polițistul.
