Suceveanca Luminița Saviuc, fata care a adus fericire pe toată planeta prin talentul său motivațional, a vorbit, pentru Adevărul, despre drama prin care a trecut în copilărie.
Nascută şi crescută în Suceava, Luminiţa a trăit în multe părţi ale lumii, angajându-se într-o călătorie de căutare a sinelui. Articolele ei motivaţionale fac înconjurul lumii pe internet, unde este cunoscută drept „fata care aduce fericirea“. Sfaturile Luminiţei Saviuc au ajuns chiar şi pe site-ul publicaţiei Huffington Post, într-un text care a devenit, imediat, cel mai citit material de dezvoltare personală, fiind distribuit de 1,3 milioane de cititori. Mesajul Luminiţei este rezultatul propriei poveşti de succe> a reuşit să depăşească trauma provocată în copilărie de un tată abuziv, pentru care se învinuia pe sine, crezând că este ceva în neregulă cu propria persoană.
Luminiţa Saviuc a avut o copilărie marcată de abuzurile tatălui.
„A fost o călătorie destul de lungă, nu mi-am dat seama în momentul în care a început, eu având doar 22 de ani. Eram în SUA şi am primit de la managerul meu o carte, iar după ce am citit-o mi-am dat seama că este o putere în modul în care gândim şi că gândurile noastre au puterea de a ne schimba realitatea şi felul în care ne percepem viaţa şi cum ne-o trăim. De atunci am luat-o pe un alt drum, am început călătoria deşi nu mi-am dat seama la momentul respectiv. Am început să citesc tot mai multe cărţi, să-mi pun întrebări şi să mă eliberez. Din momentul în care ne naştem auzim tot felul de lucruri de la părinţi, bunici, societate, ni se spune ce e adevărat şi ce e fals, ce e bun şi ce e rău şi noi luăm totul ca şi cum ar fi credinţele noastre, ideile noastre. Am ajuns la un punct în care am început să analizez ce ştiu eu cu certitudine şi am renunţat la lucrurile pe care nu le ştiam cu siguranţă. Încet-încet am început să renunţ la toate acestea, la toate fricile, la toate stările care erau toxice şi să-mi clădesc o viaţă care să se bazeze pe propriile mele adevăruri, ce ştiam eu că este bun pentru mine, ce este adevărat. Nu vreau să mă plâng, dar nu am avut o copilărie fericită până la 12 ani, dragostea paternă a fost înlocuită de violenţă, de abuz psihic, emoţional şi fizic. De-a lungul anilor nu am auzit o vorbă bună, nu mi s-a spus că sunt o persoană valoroasă, care merită să fie iubită. Expusă atât de mult la astfel de idei, am început să mă văd aşa cum mă vedea tatăl meu şi cei din jur, am început să trăiesc într-o stare de frică, să gândesc că nu sunt în stare de prea multe, că nu sunt o persoană care merită iubită, că sunt o persoană care nu merită nimic bun. La 12 ani tatăl meu a murit şi apoi lucrurile au început să se mai schimbe, toată furia pe care am simţit-o am îndreptat-o asupra mamei, asupra celor din jur. Am reuşit în cele din urmă să mă desprind, dar până atunci am avut o relaţie toxică, poate că prieteniile nu au fost dintre cele mai sincere, bazate pe valori personale, dar am reuşit să mă eliberez de trecut şi să o iau de la capăt”, a spus, pentru Adevarul, Luminița.
Tânăra povestește însă că nu i-a purtat pică tatălui său.
„Nu, au fost momente în care mi-a fost greu şi să-i spun „tată“, dar acum nu. Au fost momente în care am suferit extrem de mult şi eram foarte răutăcioasă cu cei din jur, dar mi-am dat seama că omul acela a fost chinuit sufleteşte dacă a ajuns să-şi trateze copiii atât de crud, începi să te gândeşti ce l-a făcut pe acel om să sufere atât de mult, să ajungă în acel stadiu, să-şi verse suferinţa asupra propriei familii. Acum am doar compasiune, iertare, iubire. Aş vrea, dacă poţi, să ne dai un exemplu al unei amintiri dureroase din copilăria ta. Cu toţii suferim şi nu spun că suferinţa mea este mai specială, dar este important modul în care depăşim aceste momente. Eram mică, eram în sufragerie, era seară şi ne uitam la televizor şi dintrodată l-am auzit pe tata ţipând, am început să tremur şi să plâng pentru că ştiam că o să urmeze ceva foarte urât. A început să întrebe cine a luat nişte bomboane, m-am uitat la sora mea şi mi-am dat seama că ea le-a luat, m-a bufnit plânsul şi am zis că eu le-am luat. Mă uit în urmă şi-mi dau seama că aveam doar 10 ani şi totuşi m-am gândit că eu pot lua toată durerea asupra mea şi că poate sora mea nu ar putea să suporte. Atunci m-a luat de păr, m-a dus în baie, mi-a pus hârtie între degete şi i-a dat foc. Cred că ăsta a fost momentul care mi-a rămas întipărit în minte”, a spus tânăra.
Citeste mai mult: adev.ro/ogqibp
