Un ceremonial militar si religios a avut loc, sâmbătă, la Mănăstirea Putna. Aproximativ 3000 de credincioși din țară și de peste hotare, s-au rugat la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, de la a cărui trecere la cele veșnice s-au împlinit 512 ani. Sfânta liturghie din curtea Mănăstirii Putna a fost oficiată de pe o scenă special amenajată de un sobor de 92 de preoți între care nu a lipsit arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, IPS Macarie, episcope al Europei de Nord, Î.P.S. Meletie, arhiepiscopul Cernăuțiului, stareții de mănăstiri de la Cernica, Bogdana, Sihătria Putnei, arhiepiscopul Sucevei si Rădăuților, IPS Pimen și starețul Mănăstirii Putna.
Biserica Ortodoxă îl cinstește la 2 iulie pe Sfântul Ştefan cel Mare. Parada militară şi depunerea de coroane de flori la mormântul marelui Voievod a constituit un moment deosebit al sărbătorii. Mănăstirea Putna are hramul istoric Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare fiind cel de-al doilea hram primit la sărbătoarea din 15 august 2010.
În prima parte a zilei a avut loc slujba religioasă de la care nu au lipsit președintele CJ, Gheorghe Flutur, prefectul județului Constantin Harasim, deputații Sanda Maria Ardeleanu și Constantin Galan, primarul comunei Putna, Gheorghe Coroamă, primarii din Bilca, Vicov de Sus, Horodnic de Sus, Horodnic de Jos, liderul PNL Rădăuți, Dumitru Mihalescul, dar și conducerile instituțiilor militarizate din județ: IPJ, ISU, IJJ, Poliție de Frontieră, Centrul Militar Județean și Școlii de Jandarmi Fălticeni.
Mulți credincioși au ținut să fie îmbrăcați în costume populare tradițioanel pentru a marca importanța acestei zile.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe marele domn al Moldovei în sinaxarul şi calendarul Bisericii în ziua de 2 iulie, cu numele „Binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiind canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992
Putna, „Ierusalimul neamului românesc“
Mănăstirea Putna, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, este cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, fiind definită de Mihai Eminescu ca fiind „Ierusalimul neamului românesc“, iar mormântul marelui voievod, care se află aici, „altar al credinţei strămoşeşti“. Biserica Mănăstirii Putna a fost sfinţită la data de 3 septembrie 1470 de 64 de ierarhi şi preoţi. O altă ctitorie este mănăstirea Voroneţ, ridicată pe locul unui schit din lemn, în care, potrivit tradiţiei, ar fi trăit Daniil Sihastrul, de la care domnul Moldovei a primit sfat şi cuvânt de mângâiere în ceas de grea cumpănă. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfântul Gheorghe“, a fost ridicată în mai puţin de patru luni, din 26 mai până în 14 septembrie 1488.
Ea şi-a câştigat un renume deosebit în lumea întreagă pentru picturile sale exterioare, realizate în jurul anului 1547, sub îndrumarea mitropoliţilor Teofan I şi Grigorie Roşca. De asemenea, şi aşezămintele monahale din Muntele Athos au beneficiat de mâna darnică a voievodului de a pune temelii la locuri de închinare – este cazul Mănăstirii Zografu, pe care a refăcut-o în întregime, în ultimii ani de domnie. Daniile hărăzite acestei mănăstiri erau atât de însemnate, încât călugării de acolo îl considerau drept ctitorul ei. A mai acordat ajutoare mănăstirilor atonite Vatoped, Sfântul Pavel, Constamonit şi Grigoriu, cea din urmă fiind refăcută din temelii cu sprijinul său. Toate acestea păstrează hrisoave de danie şi unele obiecte de cult de la „binecinstitorul şi de Hristos iubitorul“ domn moldovean.
Măritul Voievod Ştefan cel Mare a fost cinstit dintotdeauna de către poporul dreptcredincios, care i-a spus: bun, mare şi sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi şi trădători, şi sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creştinătăţi şi zidirea unui mare număr de biserici şi mănăstiri. El s-a născut la Borzeşti, din părinţi binecredincioşi creştini, Voievodul Bogdan al II-lea şi doamna sa Maria-Mălina Oltea, arătându-se din fragedă copilărie cu deosebită dragoste faţă de ţară şi credinţa strămoşească.
Ca om al rugăciunii, evlaviosul voievod a cerut sfinţiţilor părinţi să se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru oştenii săi, pentru cei vii şi pentru morţi. El însuşi se ruga cu post, făcând nenumărate fapte de milostenie, în vremuri de primejdie mai ales, aşa cum este înfăţişat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost părinte şi povăţuitor duhovnicesc şi înţelept sfătuitor în ceasurile sale de rugăciune şi veghe. Deopotrivă, a fost om al înţelepciunii şi dreptăţii, precum şi al iubirii şi iertării: „Te-am iertat şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră“, scria voievodul, adresându-se boierului său Mihu, unul dintre cei care participaseră la uciderea părintelui său. Gândul morţii pururea l-a avut în minte, căci pentru el moartea era, potrivit învăţăturii creştine, o strămutare „de la cele vremelnice“ către „locaşurile de veci“, aşa cum el însuşi a pus să se scrie pe piatra sa de mormânt, pregătită cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.
O candelă veghează neîncetat la mormântul voievodului
De la mutarea sa la Părintele ceresc, până astăzi, mormântul său de la Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă, unde credincişii îşi pleacă genunchiul cu evlavie şi rugăciune către Milostivul Dumnezeu. Măritul şi dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt rămâne, peste veacuri, o pildă de adevărat conducător de ţară, stăpânit permanent de credinţa în Puternicul Dumnezeu şi iubirea de Biserica strămoşească şi ţară
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, a vorbit credincioșilor, în cuvântul de învățătură , pe larg, despre personalitatea voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt. El a accentuat că voievodul sfânt a avut o credință nestrãmutată în Dumnezeu, care l-a ajutat să conducă poporul spre victorii.
„Ștefan cel Mare este o icoană vie a nemului nostru și al spiritualității noastre. Dacă vrem să cuprindem personalitatea sa atât de puternică și de păstrunsă de lumina lui Hristos, sfântul Ștefan a fost ocrotiror, credincios, vrednic și smerit al Bisericii. Prin ce se poate deosebit sfântul Ștefan. Mai întâi prin cinste, demnitate, dreptate si sfințenie. Era încredințat lui Dumnezeu și poporului prin sfânta biserică, a avut grijă să nu se strecoare trădători între boierii săi, care să vândă țara! Iubea credința, pentru că fără credință nici poporul, nici țara, nu puteau să reziste. Era aspru cu trădătorii care voiau să vândă țara. A luptat în 36 de războaie, a câștigat 34 . Nu a dorit să ajungă la conducere până nu a întrebat poporul. Dacă pleca la război, îi spunea poporului să țină post si să facă rugăciune. Era un om smerit, un astfel de domnitor nu a mai avut până atunci Țara Moldovei si nici după aceea… Ștefan le spunea răzeșilor că, dacă vor muri în luptă, familiile lor vor fi îngrijite. El se încredea cel mai mult în Dumnezeu si în rãzesi. El nu are asemănare, de aceea Papa de la Roma l-a numit <<Atlet al lui Hristos>>, pentru că a oprit înaintarea dușmanului păgân și a salvat întreaga Europă. Ștefan străjuieste Moldova și acum, pe românii din Bucovina de Nord și din Basarabia, se cuvine ca azi să-i împletim rugi de multumire, el e viu în ceruri!”, a spus IPS Teodosie. Înalta față bisericească a mai amintit de numărul mare de mănăstiri și biserici ridicate de marele domnitor și ocrotitor al Moldovei.
Manifestările din curtea mănăstirii s-au încheiat cu depuneri de coroane la mormântul lui Ștefan cel Mare din interiorul bisericii și defilarea unor dispozitive de la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Suceava, Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgentă, Școlii Militare de Jandarmi din Fălticeni precum si fanfara orașului Suceava.
