Nu s-a gândit niciodată că va ajunge aici. La 37 de ani, Simona Cojocar este subofiţer operativ principal în cadrul detaşamentului Rădăuţi al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Suceava. Dacă în urmă cu 10 ani le preda contabilitatea elevilor ei dintr-un colegiu din Rădăuţi, în prezent, se luptă să salveze vieţi din calea flăcărilor, a accidentelor sau a apelor ori îi învaţă pe alţii tehnici de intervenţie pentru situaţii de urgenţă, în cadrul poligonului de lucru de la ISU Suceava.
„Nu am plănuit să ajung aici, nici măcar nu credeam că am înclinaţii către aşa ceva, dar viaţa ne aduce exact acolo unde ne e locul. Viaţa mea m-a adus în locul potrivit”, a povestit Simona Cojocar pentru gândul. Locul potrivit pentru ea este acela în care are de-a face cu o situaţie de urgenţă şi unde poate să ajute. Lucrează în echipă, cot la cot cu colegii ei bărbaţi şi, chiar dacă nu e la fel de puternică precum ei, tehnica pe care-o stăpâneşte, o ajută să facă faţă cu brio unor situaţii riscante. „Cred că în aceşti ani am dovedit că şi femeile sunt apte pentru a profesa meserii cu grad ridicat de risc”, spune Simona.
Nu te-ai aştepta să vezi o femeie intrând într-o casă în flăcări să salveze oamenii dinăuntrul ei. Nu ţi-ai imagina că o femeie are tăria necesară să scoată şi să identifice o persoană care a murit înecată într-un râu. Şi totuşi, există astfel de femei. Simona Cojocar este una dintre ele. Lucrează la detaşamentul din Rădăuţi al ISU Suceava şi a avut determinarea şi ambiţia să reuşească să se integreze aici fără a avea o pregătire prealabilă în domeniu. „Femeia care lucrează într-un astfel de loc trebuie să fie determinată, ambiţioasă, ordonată, greu de oprit din drum”, spune Simona.
La 27 de ani, Simona Cojocar a avut ocazia să asiste la „un val de angajări” la departamentul de pompieri din cadrul ISU Suceava. A aflat despre asta de la prietenele ale căror soţi lucrau acolo şi a decis să-şi încerce şi ea norocul. Era profesor de contabilitate la un colegiu din Rădăuţi. Nimic nu părea să o recomande pentru un astfel de post şi totuşi a reuşit să treacă cu brio peste examenul psihologic, cel sportiv şi cel teoretic. „A fost un examen destul de greu pentru cineva care vine din viaţa civilă, dar am reuşit. Sunt mai multe fete în Inspectorat, dar care lucrează în dispecerat sau chiar şi operativ, dar pe SMURD”, povesteşte Simona.
La început, Simona a lucrat ca radiotelefonist. „Nu mă reprezenta acest lucru şi am avut şi norocul de comandanţi foarte buni şi am trecut la munca operativă. A fost un concurs de împrejurări. Aveam un parteneriat cu pompierii din Franţa prin 2009-2010. Eu, fiind vorbitor de limba franceză şi engleză, am tradus pentru acea delegaţie. Am tradus multe regulamente franceze şi le-am pliat pe regulamentele româneşti, pentru a putea fi în rând cu tehnici cât mai avansate de singere şi de salvări. Una peste alta, am ajuns în Franţa la un poligon de pregătire cu încă cinci colegi de-ai mei. Acolo am făcut pregătire. Nu contează dacă eşti femeie sau dacă eşti bărbat. Ei au foarte multe femei la pompieri, care îşi desfăşoară cu brio activitatea, şi am desfăşurat practic şi teoretic multe proceduri. Încet, încet, am trecut de pe funcţia neoperativă pe cea operativă. Am avut comandanţi care au ştiut să mă certe, să mă laude sau să dea cu mine de pământ când a fost cazul, dar care au avut încredere în mine”, povesteşte Simona.
Ea recunoaşte că nu e uşor să reuşeşti într-o lume predominant bărbătească, dar nici imposibil. Simona e singura femeie care participă la intervenţii. E înconjurată tot timpul de „camarazii” ei. Aşa-i numeşte.
„Nu este chiar uşor să reuşeşti într-o lume predominant bărbătească, dar nici imposibil. Am colegi adevăraţi camarazi. Suntem o echipă, pentru că în meseria asta contează cel mai mult să faci lucrul în echipă. În acele momente, la intervenţie, e irelevantă apartenenţa de gen. Avem nevoie unii de alţii pe teren, unde e muncă în echipă. E tot ceea ce contează. Fiecare trebuie să ne confirmăm zilnic aptitudinile pe postul pe care îl ocupăm. Aşa că, faptul că eşti femeie sau bărbat, nu contează”, explică ea.
Prima intervenţie i-a rămas întipărită în minte. A participat la scoaterea din râul Suceava a unui tânăr de 18 ani. „Prima intervenţie a fost pentru găsirea unei persoane înecate, în localitatea Ţibeni. Era o persoană înecată în râul Suceava. Am mers cu colegii mei şi, din fericire, am recuperat foarte repede corpul persoanei respective. Era un băiat de 18 ani. A fost un impact foarte puternic, fiind prima intervenţie la care am participat şi prima victimă”, povesteşte Simona.
Dar în momentul intervenţiei, indiferent că eşti femeie sau bărbat, sentimentele nu trebuie să te năpădească. Simona spune că atât ea, cât şi colegii ei, reuşesc să se stăpânească gândindu-se că în momentul intervenţiei trebuie să ajute şi să salveze oameni. „În acel moment ne facem doar datoria şi avem satisfacţia după terminarea intervenţiei că am reuşit să ajutăm oamenii în special. Este şi greu, dar este şi frumos”, spune femeia.
Şi totuşi, în ciuda tăriei de caracter, fiecare intervenţie de salvare în parte îşi lasă amprenta asupra pompierilor. Simona spune că fiecare intervenţie lasă o urmă, oricât de mică, asupra ei şi a colegilor. „După o perioadă, nu mai clasifici intervenţiile. Ele sunt, trec şi vin altele. Fiecare, pe moment, are gradul ei de impact sentimental. Sunt foarte multe accidente la care participăm, cu descarcerări de victime şi sunt prietenii, familia, în jurul maşinilor. Am avut intervenţii la incendiu la care a ars casa unor bătrâni şi atunci este cel mai dureros să îi vezi că rămân fără aproape nimic”, spune Simona.
Brevetată în alpinism, mentor pentru viitorii pompieri, mamă a două fete
La 37 de ani, Simona este mama a două fete, de 16, respectiv 18 ani, pe care le creşte singură şi care au susţinut-o şi au înţeles-o mereu, în ciuda faptului că nu petrece atât de mult timp cu ele. Am doi copii. Sunt divorţată de 10 ani, dinainte să întru la pompieri. „Programul nostru nu se termină niciodată. Când mergem acasă oricând putem fi chemaţi la unitate şi trebuie să ne pregătim în permanenţă. Eu am avut noroc şi am ştiut să le îmbin, astfel încât să nu neglijez copiii sub nicio formă, pentru că sunt pe primul loc întotdeauna. Nu am probleme şi, într-adevăr pot să spun că am copii buni şi înţelegători”, spune Simona.
Ea nu s-a mulţumit doar cu specializarea pentru intervenţiile clasice. A fost la cursuri specializare în Franţa şi a obţinut şi brevetul de alpinist. „Am intrat într-un colectiv masculin ca femeie şi am vrut să demonstrez că şi femeile pot să facă o treabă care, până nu demult, era doar pentru bărbaţi. Am avut ambiţie şi am pus osul la treaba şi da, am şi brevet de alpinist pe intervenţie clasa a treia”, explică Simona decizia ei.
Mai mult decât atât, ea a devenit şi mentor pentru viitorii pompieri. Se ocupă de pregătirea lor în cadrul poligonului de la Suceava, unde face antrenamente practice, lucrând efectiv cu focul.
Sursa: Gandul.info
