Meşteşugul încondeierii ouălor este foarte vechi în România. Îl întâlnim în special în Nordul ţării. Este moştenit de la părinţi, bunici, iar cei care au acest dar nu renunţă la el pentru nimic. Nici măcar atunci când munca nu le este recunoscută la adevărata ei valoare sau mai bine zis migală.
Mulţi meşteri populari nu lucrează cu chişiţa doar înainte de paşti, ci tot timpul anului, dar cel mai mult vara. Ouăle lor încondeiate şi închistrite frumos merg uneori şi în Australia, Japonia, America, Canada şi în Grecia. O familie din Paltinu,județul Suceava, păstrează tradiția de la o generația la alta. Buhalo Maria, în vârstă de 40 de ani, fiica acesteia, Georgiana Bianca, în vârstă de 18 ani și fiul Vlăduț Nicolae, în vârstă de 14 ani, sunt déjà consacrați în încondeiatul ouălor.
Mama celor doi ne-a destăinuit că a învățat să încondeieze de la vârsta de 6 ani, mai mult a furat din acest meșteșug de la mama și o mătușa. De-a lungul anilor care s-au scurs și de cand a deprins acest meșteșug a vândut peste mii de ouă.
„Cel mai mult lucrăm iarna pentru că vara se mai ivesc alte treburi agricole însă într-un an încondeiez cam 1000 de ouă. Le vindem la expoziți, târguri și piețe dar vindem și de acasă, însă în acest ultim caz oul este vândut cu mai puțin. De la mama am învățat însă foarte mult am scris ouă la o mătușă.Aici în sat din trei case,la două sigur ai să afli că femeile încondeiază ouă. Și copii au învățat să scrie ouă pentru că tot timpul au fost lângă mine. Au răbdare dar leși place.Până la urmă a încondeia ouă este o artă și trebuie să fii pasionat astfel nimic nu se realizează”, ne-a destăinuit femeia.
Buhalo Maria susține că nu poate spune că s-a îmbogățit din acest meșteșug dar este un ban în plus și ai nevoie de ei „mai ales când ai copii la școală”.
Motivele aplicate pe ouă sunt cele religioase, florale, geometrice și tradiționale. Nu încondeiază doar ouă de găină, ci și de rață, gâscă și struț. Oul trebuie să fie curat şi uscat. Încondeierea se face cu ajutorul unui instrument numit chişiţă sau condei. La final, lustruieşte oul „cu o bucată de lână şi îl dau cu ulei sau cu lac întăritor, pentru a nu se sparge coaja şi a nu se decolora”.
Fiecare meşter foloseşte în jur de 50-60 de modele, cu tot felul de motive. Cele mai întâlnite sunt „crucea pascală“, „cărarea rătăcită“, care începe de la vârf şi se învârte în jurul oului până la celălalt capăt, „coarnele caprei“, „cârja ciobanului“, „drumul crucii“, „brâul Maicii Domnului“, „coloana rătăcită“, „drumurile rătăcite“ şi multe altele. Fiecare creator îşi doreşte ca tradiţia să meargă mai departe, şi speră să și reușească. Adevărata valoare însă nu va fi recunoscută niciodată în România. Este prea multă muncă.
Georgiana este elevă în clasa a X a la Colegiul Mihai Eminescu din Suceava la specializarea pedagogie. Vrea să devină educator și a desprins de ani buni din tainele încondeierii ouălor. Se poate considera déjà o maestră în acest meșteșug mai ales că a participat la expoziții de profil din țară.
„E o pasiune deja pentru mine ca și cred că este ceva frumos. Aș putea spune că este chiar și relaxant”, ne-a spus Georgiana.
Vlăduț este elev în clasa a VIII a la Școala Gimnazială din Paltinu și a reușit să câștige bănuți din vânzarea ouălor din care și-a luat cele necesare la orele de curs dar și un telefon mobil. Vrea să dea admitere la Seminarul Teologic însă nu știe ce șanse ar avea. Știe clar că iubește orele de religie și merge chiar la slujba religioasa de la biserica din sat în zilele de sărbătoare.
