Eroul sucevean care a salvat de la moarte aproape 20.000 de evrei

Localnicii din comuna Fundu Moldovei, în frunte cu primarul, Tudor Ion Zdrob, sunt mândri că  fostul lor consătean, Traian Popovici, și  fost primar al Cernăuțiului, a salvat viețile a aproximativ 20.000 de evrei.

În satul Colacu, a fost inaugurat în urmă cu cinci  ani un bust în memoria personalității  pentru acțiunea sa curajoasă de a scăpa de la deportare un număr atât de mare de evrei, dar unde se află  și mormântul lui Traian Popovici.  Școala din  Colacu, acolo unde a învățat suceveanul,  poartă numele fostului primar al Cernăuțiului, iar în interior a fost amenajată o sală muzeu în care au fost adunate aproape toate documentele legate de viața acestuia.

Ca fost primar de Cernăuți și personalitate de prim rang a vieții bucovinene, suceveenaul  s-a remarcat prin acțiunea și solidaritatea a curajoasă de salvare a evreilor cu ocazia desfășurării acțiunilor de închidere în ghetou și apoi de deportare a acestora.

Evenimentele la care a fost martor fără voia sa i-au tulburat profund viața fiind consemnate într-o relatare autobiografică intitulată “Spovedania unei cunoștințe” și a căror înscrisuri pot fi văzute la muzeul din cadrul unității de învățământ din satul Colacu. Trebuie precizat că Traian Popovici s-a născut la data de 17 octombrie 1892 în satul Ruși Mănăstioarei, pe atunci în Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria, astăzi localitate în comuna Udești. Era fiul preotului Ioan Popovici și strănepot al celebrului preot Andrei din Udeștii Sucevei cel care, în anul 1977, a refuzat să depună jurământul față de noua stăpânire austriacă. A fost primar în Cernăuți în perioada 1941-1942, iar patru ani mai târziu a decedat, osemintele fiind depuse în satul Colacu, acolo unde acesta  și-a petrecut copilăria și adolescența.

Mai puțin recunoscut pe plan național

Primarul comunei  Fundu Moldovei, Tudor Ion Zdrob, susține că despre Traian Popovici  nu s-a vorbit prea mult înainte de 1989 și nici după Revoluție în special la nivel național.

„Nici istoria nu vorbește despre viața celui care a murit în foloarea vârstei dar a reușit să salveze de la deportarea din Transnistria 20.000 de evrei. Pe vremea comunismului s-a păstrat o tăcere a tot ceea ce a făcut în Cernăuți deși salvase o parte din evrei”, a  spus edilul comunei.

Cel care aveau să-i recunoască meritele în anul 1989, avea să fie Institutul Yad Vashem de la Ierusalim  care odată cu  comemorarea  victimelor Holocaustului i-a decernat avocatului Traian Popovici titlul de Drept între popoare, distincție acordată ne-evreilor care s-au comportat cu eroism încercând să salveze evrei de genocidul Holocaustului, riscându-și astfel propriile lor vieți.

Tot în Ierusalim, pe Aleea Martirilor a fost ridicat un monument care  poartă numele suceveanului.  Trebuie amintit că distincția însă a fost preluată de Muzeul Național al Bucovinei și se află în patrimoniul acesteia. Drept dovadă a atitudinii sale curajoase și a eforturilor de salvare a evreilor bucovineni, în orașul israelian Tel Aviv a fost ridicat un monument în memoria acestuia. Tot în Ierusalim, la Muzeul Yad Vasem există o placă pe care scrie:”Traian Popovici, primar al Cernăuțiului în 1941, a salvat 20.000 de evrei. Eu eram printre ei”, semnată de Hardy Breier, unul din supraviețuitorii datorită „permisului Popovici”.

Despre Traian Popovici puțini știu și își exprimă intenția de a fi numit erou al  țării noastre. A fost apreciat mai mult peste graniță. Propunerea ca  localitatea să-i confere titlul de cetățean de onoare în semn de recunoștință și respect  pentru salvarea de la genocid a evreilor a venit din partea  fostul consilier local, actual viceprimar Dorel Țâmpău. Ulterior, inițiativa sa  a fost transformată în proiect de hotărâre și aprobat de Consiliul Local al comunei. Tot aici, în 2008 a fost înființată Asociația pentru Educație, Democrație și Toleranță “Traian Popovici”, de către un grup de 26 de membri. Asociația are drept  scop promovarea toleranței active sub toate aspectele ei, în acord cu gestul civic exprimat de Traian Popovici. Totodată, școala din satul Colacu a întocmit un proiect intitulat “ Holocaustul-lumină pentru o pagină neagră a istorie”, care a fost aprobat și susținut autorități prin care s-a urmărit ca unitatea școlară să poarte numele fostul primar de Cernăuți.

A fost înființat în interiorul școlii un muzeu în care au fost adunate și expuse documente, cărți, ziare, fotografii  din viața fostului localnic, considerat un erou. Pe pereții sălii-muzeu pot fi văzute, pe etape, episoade din viața primului român căruia i s-a acordat o asemenea disticție “Drept între popoare”. În 2008, în fața școlii a fost dezvelit bustul lui Traian Popovici, realizat din bronz de către  sculptorul Bogdan Breza  din București .În condițiile în care mulți își justificau indiferența sau gesturile necugetate prin scuza că au primit un ordin, suceveanul a avut tăria morală și demnitatea umană să reziste, să înfrunte un regim agresiv, cu toate riscurile pe care le-a implicat, inclusiv acuzația de abuz în serviciu, doar pentru a-și respecta valorile pe care le-a cultivat toată viața lui.

Primar la Cernăuți la propunerea mareșalului Antonescu

 

Traian Popovici a fost propus de către mareșalul Antonescu mai întâi viceprimar la Cernăuți în anul 1941, iar într-o lună -două de zile a fost numit primar, funcție pe care a deținut-o până inclusiv în anul 1942.  A fost o perioadă tulbure care a coincis cu perioada prigonirii evreilor. El trebuia să organizeze un ghetou pentru pregătirea deportării în Transnistria a evreilor însă a constatat că aceștia ocupau foarte bine economia încât dacă ar fi dat curs ordinului primit s-ar fi blocat bunul mers al societății incluisiv, industria de război. Prin urmare a  propus conducerii statului  ca o parte dintre evrei să rămână în continuare în Cernăuți.  Traian Popovici reușise să obțină acordul conducerii iar pe baza unui permis special care purta numele său, reușiseră să scape de la deportare aproximativ 20.000 de evrei.

„Din câte am aflat de la istorici  și de la persoane care l-au cunoscut pe Traian Popvici, el elibera autorizații de rămânere în oraș pe numele unei persoane însă alături mai adăuga, de la sine putere,  și alți membrii ai familiei sau alte persoane. Astfel, s-a ajuns ca numărul celor care au scăpat de la deportare a fost foarte mare.  A început să anticipeze dezastrul și a scăpat de la moarte foarte mulți evrei. El a argumentat că în situația deportării tuturor evreilor din oraș, producția de război   ar fi grav afectată. Ca rezultat al insistenței sale, i s-a permis să extindă lista, care cuprindea evreii clasificați după profesii ,meșterii din toate ramurile de industrie, medicii, arhitecții, inginerii, magistrații, avocații etc. A avut curaj în acele vremuri în care dacă nu te supuneai unui ordin puteai fi executat”,a mai spus edilul comunei Fundu Moldovei, Tudor Ion Zdrob.

Recunoscut după anul  2000 de autoritățile române

 În 2002 a fost editată “Spovedania unei cunoștințe” scrisă de fostul primar imediat după război ,din initiațiva Fundației Dr. Wilhelm Filderman și cu suportul moral al Ministerului Culturii și Cultelor , în ediție bilingvă română și engleză. ~n carte este evocată tragedia evreilor bucovineni, pe care Traian Popovici  o percepea ca o “barbarie”și ca o tragedie românească.  În luna iunie a aceluiași an, la solicitarea Ministerului Culturii și Cultelor, Primăria Sectorului 3 a municipiului București a elaborat o hotărâre prin care a schimbat denumirea străzii “Unității” în cea de strada “Dr. Traian Popovici”, cinstindu-se astfel memoria vestitului primar al Cernăuțiului. La 21 aprilie 2009, la inițiativa evreilor supraviețuitori ai Holocaustului, dar și cu susținerea autorităților locale din Cernăuți, a fost amplasată o placă comemorativă din marmură neagră pe peretele fostei locuințe  a  lui Traian Popovici.   

A urmat Facultatea de Drept din Cernăuți, pe care a absolvit-o abia la sfârșitul primului război mondial, obținând ulterior titlul de Doctor în drept. Când a început primul război mondial, a mers în România și s-a înrolat în armata română. În 1908, în timpul liceului, a trecut clandestin granița dintre Austro-Ungaria și România, pentru a-l vedea pe Nicolae Iorga care vizita localitatea Burdujeni. În perioada interbelică a lucrat ca avocat în municipiul Cernăuți. După ocuparea Bucovinei de Nord, în iunie 1940, s-a refugiat în București, unde și-a continuat îndeletnicirea de avocat. La începutul lunii iulie 1941, el  a fost  trimis în Bucovina ca viceprimar la  Cernăuți. La data de 1 august 1941, guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Rioșanu, îl numește în funcția de primar al municipiului Cernăuți. Câteva zile după ce a acceptat postul, la 11 octombrie 1941, a fost invitat la guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Rioșanu, unde i s-a adus la cunoștință ordinul de evacuare a evreilor și crearea unui ghetou evreiesc în Cernăuți. Această acțiune urma să fie realizată sub conducerea Primăriei. Condițiile de viață din ghetou urmau să fie foarte aspre: s-a interzis părăsirea ghetoului după orele 18.00; spațiile de cazare din ghetou nu puteau adăposti mai mult de 10.000 de persoane, dar cu toate acestea aici urmau să fie închiși 50.000 evrei. El a refuzat să accepte ca acea parte a populației orașului să fie închisă între garduri cu sârmă ghimpată, subliniind faptul că populația românească nu trebuie să susțină politica și măsurile antisemite adoptate în Germania nazistă. După lungi dezbateri, guvernatorul regiunii i-a acceptat punctul de vedere.

Datorită faptului că Popovici a luat apărarea evreilor, adversarii săi politici l-au poreclit “jidovitul”. În 1941, noul guvernator militar al Bucovinei, gen. Corneliu Calotescu, a anunțat decizia ca toți evreii din Cernăuți să fie deportați în Transnistria. După discuții cu guvernatorul, acesta a acceptat ca Popovici să nominalizeze 200 de evrei care să fie exceptați. Nemulțumit de concesia modestă care i se făcuse, Traian Popovici a încercat să vorbească cu Antonescu însuși, de astă dată argumentând că evreii erau de importanță capitală pentru economia Cernăuțiului și a cerut o amânare până când se găsesc înlocuitori pentru ei. El a argumentat că în situația deportării tuturor evreilor din oraș, producția de război   ar fi grav afectată. Ca rezultat al insistenței sale, i s-a permis să extindă lista, care cuprindea evreii clasificați după profesii (meșterii din toate ramurile de industrie, medicii, arhitecții, inginerii, magistrații, avocații etc.). În versiunea ei finală, lista cuprindea un număr de 20.000 de evrei, ale căror vieți au putut fi salvate astfel. Acuzat de abuz în serviciu ca urmare a acordării de permise și evreilor care nu erau necesari din punct de vedere economic, va fi îndepărtat la scurt timp din funcția de primar, suferind ulterior o viață de privațiuni. Şi autorităţile bucureştene au cinstit memoria lui Popovici, la aproape 35 de ani de la recunoaşterea sa de către Yad Vashem ca “Drept între Popoare”. În urma unei solicitări a Ministerului Culturii şi Cultelor, Primăria Sectorului 3 al Capitalei şi-a dat acordul pentru schimbarea numelui străzii Unităţii în strada “Dr. Traian Popovici”. Este primul “Drept între Popoare” onorat astfel de statul român.