Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin martiriul său, este unul din roadele Învierii Domnului. Numai credinţa fermă în Înviere i-a determinat pe creştini să pecetluiască cu propriul lor sânge adevărurile creştinismului, devenind mărturisitori şi mucenici sau martiri ai Celui Ce a sfărâmat puterea morţii. Model de conducător creştin a fost pentru Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care i-a purtat icoana Purtătorului de Biruinţă pe platoşa sa şi a cusut-o şi pe steagul oştirii sale.
Un loc deosebit între ctitoriile Sfântului Voievod Ştefan cel Mare închinate Sfântului Gheorghe ocupă biserica Mănăstirii Voroneţ. Ridicată între 26 mai şi 14 septembrie 1488, biserica impresionează prin pictura sa, nuanţa culorii albastre a frescei exterioare a Bisericii Mănăstirii Voroneţ fiind cunoscută ca Albastrul de Voroneţ. A fost produsă, se pare, pe baza unei reţete secrete, având la bază mineralul azurit.
Importanţa acestei culori rezidă şi în faptul că are o rezistenţă deosebită la influenţele meteorologice care distrug, în timp, fresca. Mănăstirea se află la 4 km de centrul oraşului Gura Humorului, din judeţul Suceava. Tot pe acest steag se găsește şi o minunată rugăciune: „O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin.“ Faptul că i-a închinat Sfântului Gheorghe multe din bisericile ridicate de el arată evlavia deosebită a sfântului voievod moldovean.
Credincioșii își botează copiii cu numele sfântului
Această evlavie faţă de mucenicul purtător de biruinţă s-a păstrat neschimbată în conştiinţa românilor până astăzi. Îşi botează copiii cu numele sfântului, îi pun icoana la loc de cinste în casele lor, ridică biserici spre cinstirea lui şi îşi pleacă genunchii în faţa sfintelor sale moaşte cerându-i ajutor şi biruinţă.“Numit şi „Purtătorul de biruinţă“, pentru că a biruit pe diavolul şi pe păgâni, răbdând cu vitejie toate, pentru dragostea lui Hristos, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este cinstit printre cei mai mari sfinţi martiri. Chinurile sale cumplite, rănile pricinuite de ostaşi, nevătămarea şi tămăduirea minunată a trupului său, credinţa în Dumnezeu, răbdarea până la moarte, bărbăţia şi curajul său de a-L mărturisi pe Hristos îl fac pe Sfântul Gheorghe un „Mare Mucenic“ al Bisericii.Este un exemplu pentru tineri, dar şi pentru cei cu funcţii înalte.
Datorită realizărilor sale deosebite, Gheorghe a ajuns comandantul armatei împăratului. Contextul istoric în care a trăit Marele Mucenic Gheorghe a fost unul plin de încercări pentru creştini. Din ordinul împăratului Diocleţian (284-305), creştinilor bogaţi li s-au confiscat averile, funcţionarii de stat creştini au fost concediaţi, sclavii creştinilor ucişi, demnitarii creştini aruncaţi în temniţă, slujitorii lui Hristos batjocoriţi şi chinuiţi, iar cei care nu jertfeau zeilor, omorâţi. Pentru că nu a vrut să ducă la îndeplinire ordinele împăratului păgân împotriva fraţilor creştini, deoarece voinţa lui Diocleţian nu mai era în acord cu credinţa sa, cu idealurile şi convingerile sale morale, a renunţat la situaţia sa socială înaltă pătimind pentru Hristos. Tocmai această loialitate şi puterea în credinţă îl fac pe Sfântul Gheorghe să fie atât de iubit de creştini. Mănăstirea Voroneț îndeamnă la reculegere și încântă inima și mintea privitorului ce ajunge aici din toate colțurile lumii.
Se spune că Ștefan-vodă, mergând de la cetatea Neamțului în sus pre Moldova, au oprit pe la Voroneț, unde traia un părinte sihastru, pre nume Daniil, și încercând Ștefan-vodă în ușa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aștepte afară până ce și-a istovit ruga. Și după ce și-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ștefan-vodă și s-a spovedit. Și a întrebat Ștefan-vodă pe sihastru ce va mai face, că nu poate să se mai bată cu turcii: închina-va țară la turc, au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii.
