Îndrăgita interpretă de muzică populară, Ștefania Rareș, este singura din folclorul românesc care poate fi invidiată pentru concertele susținute în fața multor șefi de state. Cu vocea ei inegalabilă, a ajuns să cânte pentru fostul împărat Hirohito și actualul împărat Achihito. În 1975, președintele Mexicului a dat o recepție în cinstea artiștilor români și s-a bucurat să asculte cântecele românești până spre dimineață.
Nixon, Reagen, Honiker, Brejnev, Hrușciov, Indira Gandi, Chareles DGaulle, Șahul Iranului, sunt câțiva din oamenii grei ai lumii care au ascultat cântecele inegalabilei Ștefania Rareș. Ea le-a cântat şi lui Nicolae Ceaușescu și lui Gheorghe Gheorghiu Dej la recepții oficiale.După revoluție a cântat tuturor liderilor români, mai puțin lui Emil Constantinescu, iar lui Traian Băsescu i-a cântat la un Revelion la Circul de Stat în 2003, dar și la mai multe spectacole la Teatrul Național, în vremea când era primar general al Capitalei și mergea mai des la spectacole de muzică populară.
Ștefania Rareș povestește că lui Nicolae Ceaușescu îi plăcea cel mai mult cântecul: „N-o să trăiesc cât lumea!” , cântec pe care-l cânta împreună cu interpreta. Artista mărturisește cu mare bucurie că împlinirea carierei sale s-a produs în turneul din 1987 în Țara Soarelui Răsare, unde a simțit, prin spectatorii -foarte mulți la număr, statutul de mare artistă. Să nu uităm că pe o perioadă de 15 ani la rând, 3-6 luni, a cântat în Israel, unde a fost încântată să afle că este „o regină a cântecului românesc, de o frumusețe aparte atât la cântec, cât și la chip”.
A demonstrat că nu are talentul numai de a cânta, ci mai ales de a decodifica „prin muzică, tainele pământului românesc şi ale oamenilor acestora. În fiecare cântec se simte Bucovina, cu toată suflarea ei, astrele coboară parcă să-i asculte vocea, iar izvoarele moldovene mai stau un pic la taifas, oprindu-se și zăbovind în intensitatea înțelesurilor melodiilor ei”.
Ștefania Rareș prin cântecele ei face cu succes trecerea de la muzica vibrantă, rituală și plină de voiciune la un gen sensibil și apropiat sufletului românesc, face trecerea la bijuteria pe care am numit-o romanță, care presupune melancolie, la visări și la mari bucurii sufletești.
Întrebată fiind de modul în care evaluează muzica populară în momentul de față, mai mult mâhnită, ea ține să precizeze:
„Mă doare sufletul când văd care este situația actuală. Sunt mulți tineri care vor să se afirme, dar dacă nu mai există un ansamblu, o protecție, nu au niciun viitor în muzică. Situația artiștilor de astăzi este de plâns. Nu mai sunt turnee, nu mai există posibilitatea editării/imprimării unei casete, nu mai există profit. Și tocmai de aceea, sunt mulți care trec pe manele, pe comercial.Una este etno-pop-ul și alta este pornografia care a apărut. E de neconceput ca, pe o piesă folclorică reprezentativă pentru o anumită zonă, să vină cineva și să pună niște texte care nu au nicio legătură cu originalul. Se utilizează practic doar melodia, faptul că este cunoscută. În felul acesta generațiile următoare nu vor cunoaște muzica tradițională”, a spus artista.
