Dinu Mazureac este administratorul Cimitirului „Pacea” din municipiul Suceava încă din 1999. Până să ajungă să administreze cel mai mare cimitir din judeţ, bărbatul a fost angajat al Ministerului de Interne, după ce a terminat Şcoala de Subofiţeri.
„Am lucrat în Ministerul de Interne şi pentru o abatere disciplinară am fost trecut în rezervă. Mi-am căutat de lucru şi am făcut parte din echipa care a înfiinţat Gardienii Publici la Suceava. În 1997 am dat concurs şi am intrat la Primărie. Am fost şeful Serviciului Aministrativ”, ne-a spus Dinu Mazureac. În 1999, Primăria Suceava a preluat Cimitirul „Pacea” de la SC SIP SA.
„Am fost pus în situaţia să aleg între Primărie şi funcţia de administrator al cimitirului şi a rămas ultima variantă”, povesteşte suceveneanul.
Cimitirul fără morminte
Şi-a decorat biroul cu schelete din plastic
Înainte să se apuce de treabă, la începutul anilor 2000, administratorul şi-a amenajat un birou, pe care l-a decorat într-un mod pragmatic, după cum a spus, cu schelete în miniatură, din plastic şi ceramică. Toţi cei care ajung în biroul lui sunt surprinşi şi amuzaţi de colecţia de scrumiere şi obiecte decorative. „Am cumpărat obiectele decorative le-am cumpărat din ţară şi din străinătate. Nu am astfel de lucruri acasă. Nu-mi dă voie soţia. Nici nu ştie că le-am cumpărat”, ne-a spus râzând Dinu Mazureac.
Adaptarea la noul loc de muncă nu a fost uşoară. Fostul poliţist, om în toată puterea cuvântului, ne-a mărturisit că în primele luni a plâns la înmormântările la care a fost nevoit să asiste prin fişa postului. „Au fost momente când nu-mi venea să vin la muncă. Ritualurile şi ceremoniile mă făceau să lăcrimez. Acum m-am obişnuit şi cu peisajul, şi cu crucile, şi cu ritualurile”, a mai spus administratorul.
Îngropat cu fanfara la cap
Dinu Mazureac a văzut multe de când este şeful cimitirului din Suceava. Chiar şi aşa, nu şi-a pierdut simţul umorului. Ne-a povestit că-n urmă cu câţiva ani a asistat la o înmormântare cu cântec, cu cântec de fanfară. „De la fereastra biroului meu se vede şi un alt cimitir, al părintelui Gliga, şi prăznicarul. În urmă cu patru ani, în cimitorul părintelui s-a desfăşurat o înmormântare mai puţin obişnuită. Mortul a fost adus până la cimitir cu muzica obişnuită, ceremonialul părea ca oricare altul. După slujba religioasă, membrii unei fanfare au cântat vreo două ore în cimitir. Au cântat ca la nuntă. Răsuna toată zona, spuneai că fac înregistrări rapsozii de la Muzeul Satului”, îşi aminteşte Dinu Mazureac.
Certuri succesorale la groapă
Cimitirul „Pacea” se confruntă cu multe probleme – alei care ar trebui reparate, câini comunitari, buruieni, gunoaie ridicate cu întârziere. „Ca peste tot în ţară, avem probleme cu salarizarea. Lefurile sunt foarte mici. Angajaţii sunt la o vârstă foarte înaintate. Este greu ca la 60 de ani să sapi trei gropi pe săptămână. Acum cinci ani a venit un tinerel, dar l-am găsit dormind în timpul serviciului. A venit apoi şi mi-a spus că nu mai stă, că-i greu”, ne-a declarat Dinu Mazureac. De cimitir, care se întinde pe şapte hectare şi are peste 12.000 de morminte, au grijă doar şapte angajaţi, dintre care cinci sunt gropari. Problemele legate de pază au fost rezolvate abia după ce Primăria Suceava a încheiat un contract cu o firmă privată. „Vin tinerii la Cetate (Cetatea de Scaun – n.r) şi după două beri în plus îşi amintesc de cumătru şi nănaşu. Vin în cimitir cu sticlele după ei. Plâng şi apoi încep să spargă sticlele de cruci”, a spus Mazureac. Totuşi, teribiliştii nu au creat evenimente majore în cimitir. Cele mai mari scandaluri au fost între rudele persoanelor decedate, care îşi împărţeau averile la poarta cimitirului. „Se mai întâmplă, rar ce-i drept, că mortul nu-i dus la groapă şi deja încep dezbaterile succesorale pe sub geamurile birorului meu”, a adăugat Dinu Mazureac.
După cum se vede, meseria de administrator de cimitir are şi momente hazlii, nu doar încărcate de durere. Cam aşa s-ar putea rezuma povestea lui Dinu Mazureac, omul care a asistat la ultimele călătorii ale multor suceveni.
Sursa:ziarulevenimentul.ro
