Tăcere, priviri pierdute și neputință în rândul fețelor monahale care au fost, joi dimineață, la sediul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, acolo unde își avea locația și Seminarul Teologic din Suceava.Preotul Glicherie Natu, profesor la Seminarul Teologic, a spus că abia în cursul zilei de mâine (n.r-vineri) se va ști dacă nu a fost vreun copil în interior care să fi ars în incendiu. Fața monahală susține că nu a fost salvat nimic din interiorul sediului Arhiepiscopiei și nici din interiorului seminarului. Domnia sa mai spune că incendiul a fost „o atenționare din partea lui Dumnezeu”, însă nu a putut să spună ce ar însemna aceasta.
„Dimineață am mers cu copiii la masă, iar apoi ne-am dus la Sfânta Liturghie, copiii cântând la cor. Ne-am întors și am văzut cum două persoane de aici încercau cu ajutorul stingătoarelor să stingă incendiul care izbucnise de sub blocul alimentar, sub pardoseală. Și dintr-o dată a cuprins aproape totul. Focul s-a extins cu o repeziciune de nedescris. Nu am mai văzut așa ceva. A fost dată alarma imediat ce a izbucnit, dar nu putem ști dacă, Doamne ferește, nu a rămas vreun copil în înterior. Dacă o fi venit vreo unul seara târziu din vacanță și nu s-a putut trezi… Mâine, când toți părinții vor fi sunaţi știm dacă toți sunt în viață. A ars totul, veșminte religioase, arhiva școlii, arhiva arhiepiscopiei, documente, sfintele taine, icoane, documente oficiale , etc… Nu am putut să intrăm să salvăm ceva pentru că am fi ars de vii”, a spus, pentru SuceavaNews, preotul Glicherie Natu, care a mai afirmat că și copiii care erau cazați la seminar au ieșit doar cu ce erau îmbrăcați.
„Nu au putut lua nimic pentru că au ieșit să se salveze. Nădăjduim că au ieșit toți din clădire, dar nu putem spune cu exactitate că nu a rămas vreo unul. Vrem să credem că sunt toți în viață și că nu a fost vreo unul ca jertfă. Au rămas copiii fără cursuri, bani și haine. Nici noi nu mai avem nimic, nici cu ce preda și nici din ce. Copiii au fost lăsați până luni să meargă la casele lor după care vom începe cursurile în săli de la Grupul Școlar nr.2. Clădirea care includea sediul Ahiepiscopiei și a Seminarului Teologic era în arhitectură ceva aparte față de celelalte sedii din țară. Era cea mai frumoasă din țară, lucrată din lemn, cu milostenie și drag, era aparte și apreciată în rândul prelaților. Parcă aici nu a fost nimic și cât de frumos era, parcă parcă era grădina din rai, cu trandafiri și meri. Așa ceva nu puteai vedea nicăieri în țară”, ne-a mai spus fața bisericească.Preoții nu au mai avut nici puterea să spună cum s-a putut ajunge la un asemenea dezastru. IPS Pimen a tăcut și a privit cum munca sa depusă de-a lungul anilor la ridicarea unui sediu de arhiepiscopie și a unui seminar teologic a fost transformată în câteva clipe în scrum.
