Crăciunul reprezintă cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Pe 24 decembrie, în această zi de Ajun a Crăciunului, începe marea Sărbătoare a Naşterii Domnului.
Primele semne le dau grupurile de colindatori, care pornesc din casa in casa, cu o traista incapatoare pe umar, pentru a le ura gazdelor fericire, sanatate si prosperitate. Aceste colinde sunt creatii populare cu text si melodie, care contin mesaje speciale (religioase sau satirice la adresa celor urati). Colindatorii vestesc nasterea Domnului, ureaza gazdelor sanatate si bucurii, primind pentru aceste urari cozonac, prajiturele, covrigi, nuci, mere si chiar colacei – pe care gospodinele care respecta traditia le-au pregatit cu mult timp inainte.
Diferind doar destul de putin, colindele religioase sunt foarte asemanatoare in toate zonele tarii, cele mai cunoscute si apreciate fiind: “O, ce veste minunata”, “Steaua”, “Trei pastori”, “La Vifleim colo-n jos”, “Cantec de Craciun”, “Aseara pe inserate”.
Pe langa acestea, al caror subiect este Nasterea Domnului, romanii mai fac urari prin intermediul unor alte colinde, create pe baza unor obiceiuri laice: “Plugusorul”, “Capra”, “Ursul”, “Sorcova”. “Capra” este – de fapt – un om mascat, ascuns sub un costum larg, care tine deasupra capului un bat in varful caruia este cioplit un fel de cap de capra. “Falca” de jos a “caprei” este mobila, astfel incat gura acesteia se poate inchide sau deschide, dar mai ales poate “clampani”, facand un zgomot specific. In jurul caprei canta si danseaza alti colindatori mascati si costumati specific, unii dintre acestia fiind instrumentisti cu acordeon, fluier, toba sau chiar vioara. Este un colind vesel, cu umor, care provine dintr-un stravechi ritual agricol, practicat pentru a aduce rodnicie in anul ce vine. Pe vremuri, in fata caprei se aruncau boabe de grau, orz sau porumb. Asemanator cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, aceasta datina avandu-si de asemenea originea intr-un cult geto-dac, ce urmarea fertilizarea si purificarea solului si a gospodariei. Ursul este intruchipat de un flacau care poarta pe cap, pe umeri si pe spate blana unui astfel de animal, avand in jurul urechilor niste ciucuri rosii.
Obiceiul cel mai iubit de copii este insa datina Bradului de Craciun – o practica veche, pe care unii o considera chiar mai veche decat crestinismul si care simbolizeaza “pomul vietii”. Cei care ii atribuie o semnificatie crestina spun ca bradul este “pomul cunoasterii binelui si raului”, impodobirea acestuia cu mere rosii amintind de pacatul originar. De altfel, asa a fost consemnat istoric primul brad impodobit despre care vorbesc documentele: in anul 1605, a fost inaltat la Strasbourg, intr-o piata publica, un brad impodobit cu mere rosii. Aceasta traditie germana a cucerit rapid Europa, dar si – mai apoi – America si restul continentelor, prin intermediul colonistilor care au populat Lumea Noua. In zilele noastre, in ajunul Craciunului, in fiecare casa se impodobeste cate un brad (cu beteala, globuri, figurine, ghirlande, bomboane, artificii si lumanari sau beculete). Noaptea, Mos Craciun aduce daruri, pe care le pune sub brad. Pentru zilele de Craciun gospodinele pregatesc mese imbelsugate, care are ca semnificatie bucuria venirii lui Hristos pe pamant. Sarbatoare Craciunului este sarbatoarea pacii, a impacarii omului cu Dumnezeu.
