Timp de trei zile la Ciocănești, județul Suceava s-a mers cu pluta pe Bistrița. De câțiva ani, plutaşii se reunesc în cadrul Festivalului Păstrăvului și aduc în atenție plutăritul, o tradiție care atrage foarte mulți turiști. De la eveniment nu au lipsit președintele Consiliului Județean Suceava, Cătălin Nechifor, senatorii Ovidiu Donțu și Neculai Bereanu .Plutașii de odinioară transportau oameni sau lemne spre fabricile de cherestea, pe distanţe de sute de kilometri. Tradiţia a pierit după ce s-a dezvoltat transportul rutier.
În prezent, pe Bistriţa mai ajung turiştii dornici de o aventură inedită. Documentele atestă faptul că pe Bistriţa Aurie, negustorii turci transportau lemn până la Galaţi şi Chitila, necesar pentru construcţiile de corăbii.Pentru acest transport era necesar un număr mare de muncitori care trebuiau să fie buni cunoscători ai cursului apelor pe care lucrau. 
Plutăritul a rămas o amintire şi un meşteşug peste care s-a aşternut timpul. Plutăritul a fost practicat sute de ani pe Valea Bistriţei Aurii. Startul la plutărit se dădea în primăvară, când se dezgheţau apele. Sezonul începea pe 15 martie şi se termina la 15 noiembrie. Pe vremuri, acesta reprezenta singura modalitate de transport a lemnului către marile oraşe unde erau fabrici de cherestea.
Plutăritul a rămas o amintire şi un meşteşug peste care s-a aşternut timpul. Plutăritul a fost practicat sute de ani pe Valea Bistriţei Aurii. Startul la plutărit se dădea în primăvară, când se dezgheţau apele. Sezonul începea pe 15 martie şi se termina la 15 noiembrie. Pe vremuri, acesta reprezenta singura modalitate de transport a lemnului către marile oraşe unde erau fabrici de cherestea.Tehnologia modernă a condus la dispariţia acestei meserii odată cu amenajarea râurilor şi construirea de diguri şi baraje. Pe valea Bistriţei, finalizarea construcţiei barajului de acumulare de la Bicaz a pus capăt acestei meserii. Din vremurile de altădată, „ucise“ de dezvoltarea transportului rutier, au mai rămas câţiva plutaşi autentici, ale căror cunoştinţe mai servesc doar turiştilor dornici de o „croazieră“ pe apa Bistriţei.În urma cu 50 de ani, plutele se construiau din buşteni de brad, de molid, tăiaţi la dimensiuni de 12 metri lungime. La buză aveau un caladeu de patru sau mai mulţi metri lăţime, iar huzura era de şapte metri. Pluta are trei cârme, două în faţă şi una în spate, pentru a ţine direcţia de mers. Pe unele plute era construită şi o vatră, un loc special pentru făcut focul unde se preparau bucatele pe parcursul drumului.
Vasile Raia, de 74 de ani, a învăţat din tainele plutăritului la 13 ani de la tatăl său, când îl lua pe plutele care plecau pe Bistriţa. „Mergeam cu lemnul pe apă de la Vatra Dornei spre fabricile din Bicaz, multe plute se duceau chiar până la Dunăre. Plecau de aici de pe Bistriţa, se întâlnea Bistriţa cu Siretul la Bacău şi de acolo ajungeau până la Dunăre. Mergeau sute de kilometri şi duceau sute de metri cubi de lemn“, povesteşte Vasile Raia.
Constantin Cojocaru, un localnic a şi scos o carte, „Plutaşii de pe Bistriţa“, unde a scris pe larg despre evoluţia plutăritului în istorie şi despre modul de construcţie a plutelor de-a lungul vremurilor.
„Este singura carte din literatura de specialitate. Cartea a fost foarte bine primită de oamenii din domeniul exploataţiilor forestiere şi din transportul lemnului“, a spus, mândru, Constantin Cojocaru.
În vremurile de astăzi, doar turiştii mai sunt interesaţi să facă o plimbare cu pluta pe Bistriţa, la fel ca altădată. Curse de acest gen se pot face doar în zona Broşteniului sau în apropierea Ciocăneştiului, unde sunt iniţiative de reînviere a acestei vechi tradiţii.
