Mii de credincioși sunt așteptați, marţi, de 1 iulie, de sărbătoarea Sfântului Leontie, la hramul Manastirii Bogdana din Rădăuți, ale cărei cinstite moaște au fost găsite în biserica complexului moonahal.Inclusă în patrimoniul UNESCO şi făcând parte din patrimonial artistic şi cultural al României, Mănăstirea Bogdana a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV. Nu se cunosc exact anii construcţiei mănăstirii şi bisericii Sf. Nicolae, dar se cunoaşte fapul că a fost ctitorită de Bogdan I, fiind cel mai vechi monument de arhitectură în piatră din Bucovina.
În jurul anilor 1360, Bogdan I începe construcţia mănăstirii din piatră brută şi cioplită sub forma unei bazilici, cu acoperişul ţuguiat, adaptată cultului ortodox, construcţie ce a rezistat în timp în ciuda cotropirilor tătare şi turceşti, a războaielor şi dominaţiei habsburgice.Manastirea Bogdana a fost reşedinţă mitropolitană până în 1401, când scaunul mitropolitan a fost mutat la Suceava.
În sec.XVIII (1775) manastirea Bogdana a fost desfiinţată datorită ocupării nordului Moldovei de către habsburgi, biserica Sf. Nicolae rămânând biserică episcopală până în 1782. Episcopia mutându-se la Cernăuţi, biserica Sf. Nicolae a devenit biserică parohială, de mir. O parte din chilii au fost transformate în grajduri pentru cai de către o garnizoană austriacă staţionată aici.
Mănăstirea Bogdana nu a mai fost reînfiinţată după 1918 şi biserica Sf. Nicolae a rămas biserică parohială până la sfârşitul sec. 20 datorită regimului comunist. A fost redeschisă în 1992 când arhimandritul Teodor Pavlo a devenit primul stareţ al mănăstirii după 1775.
Arhimandritul Iustin Dragomir, noul stareţ, a continuat lucrările de restaurare, începând altele noi, ca înlocuirea catapeteasmei bisericii cu una din lemn de stejar (1996), şi a construit un corp de chilii, terminat în 1998… Aici Sfântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinţi români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei şi adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiţie era de loc din oraşul Rădăuţi. Apoi, râvnind Sfinţilor Părinţi de odinioară şi arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârşitul secolului al XlV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului.
Deci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie” (Pe locul unde a fost Sihăstria lui Lavrentie se află satul Laura – Suceava.) .
În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuşi Cuviosul Lavrentie s-a nevoit şi a avut o trăire aşa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulţi bolnavi îi vindeca cu rugăciunea sa şi era tuturor părinte, sfetnic, dascăl şi ocrotitor.
După întemeierea Episcopiei de Rădăuţi, auzind domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, de nevoinţa sa, l-a rânduit episcop al acestui scaun. Şi a păstorit cu multă înţelepciune turma lui Hristos câţiva ani de zile, învăţând pe toţi dreapta credinţă şi făcându-se tuturor pildă de sfinţenie. Apoi, râvnind iarăşi vieţii sihăstreşti, s-a retras din scaun şi s-a făcut schimonah cu numele de Leontie, ajungând cel mai vestit sihastru şi părinte duhovnicesc din nordul Moldovei. Deci, mai trăind puţin şi uimind pe toţi cu smerenia, cu nevoinţa şi cu darul minunilor pe care le făcea, şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului.
Mai târziu, proslăvindu-se prin oarecare minuni şi fiind găsit în mormânt cu trupul întreg şi nestricat, s-a aşezat cu cinste în biserica episcopală din Rădăuţi spre închinarea tuturor, unde mulţi credincioşi primeau sănătate şi mângâiere la sfintele sale moaşte, ajungând vestit până dincolo de hotarele Moldovei.
În anul 1639, prădându-se biserica, au dispărut şi moaştele Sfântului Leontie din Rădăuţi. Unii cred că au fost luate de năvălitori. Alţii spun că au fost îngropate de călugări în biserică, în anul 1783, odată cu desfiinţarea mănăstirii. Însă, locul unde se află astăzi, singur Dumnezeu îl ştie. În anii 1621-1622 un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din Kiev, scria despre el: „În Rădăuţi, în episcopie, Sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg…”.
