În Joia Mare şi Sfântă credincioşii rememorează în Biserică patru momente importante petrecute în Săptămâna Patimilor lui Hristos: Spălarea picioarelor Apostolilor de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului Nostru Iisus Hristos.
Spălarea picioarelor ucenicilor-un gest de smerenie
Rememorând evenimentele din Joia Mare, înţelegem măreţia gestului făcut de Hristos care a spălat picioarele ucenicilor Săi, o pildă de smerenie dăruită lor şi nouă. (Ioan 13, 1-17). După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: ” Înţelegeţi ce v-am făcut? Voi mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pilda, că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.” ( Ioan 13, 12-15).
Cina cea de Taină şi Taina Sfintei Împărtăşanii
Când Iisus s-a întâlnit cu ucenicii, ei şi-au dat seama că sufletul Lui era adânc împovărat; deşi nu cunoşteau cauza, cu toţii simţeau aceeaşi durere împreună cu El. Când ucenicii s-au adunat în jurul mesei, El a spus pe un ton de profundă tristeţe.”Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi, înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt-o şi le-a dat lor, zicând: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor”. În Evanghelia de la Luca, după ce Domnul Hristos a rostit aceste cuvinte, a rânduit: “Aceasta să faceţi întru pomenirea mea!”, iar aceste cuvinte sunt considerate un testament al Iubirii Lui Hristos faţă de oameni”. După ce a cinat, Iisus a luat paharul şi a spus: “Acest pahar este Legea cea Nouă , întru Sângele Meu, care se varsă pentru Voi” (Luca 22, 19-20). La Cina cea de Taină , Iisus a instituit Sfânta Taină a Împărtăşaniei, prevestind patimile pe care le va îndura.
Rugăciunea din Grădina Ghetsimani
Tot în Joia Mare, Iisus a rostit o rugăciune în renumita Grădină Ghetsimani, din Ţara Sfântă, rugă fierbinte adresată Tatălui Ceresc. Aici era locul cel mai liniştit, preferat de Iisus, când El venea în Ierusalim.
În acea noapte, Mântuitorul s-a retras să se roage, lăsându-i pe ucenici să privegheze. Rugăciunea înălţată de Iisus în Grădina Ghetsimani, în acea noapte, este considerată cea mai nobilă dintre toate rugăciunile, prin puterea ei de a ispăşi pentru păcatele lumii. Atunci, Iisus s-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toţi credincioşii, incluzând tot neamul omenesc (Evanghelia lui Ioan, capitolul 17).
În cele din urmă, după a treia rugă, Iisus i-a găsit pe ucenicii Săi, lăsaţi să privegheze, tot adormiţi. Atunci, Iisus le-a zis: “Sculaţi-vă, s-a apropiat cel ce m-a vândut!”. Iisus a intuit că, în timp ce El se ruga cu lacrimi fierbinţi, voind să împlinească voia Tatălui ceresc, Grădina Ghetsimani s-a umplut de soldaţi. Cu toţii s-au îndreptat cu făcliile aprinse spre Iisus. În fruntea lor mergea Iuda.
Trădarea şi prinderea Domnului nostru Iisus
Iuda, unul dintre cei 12 ucenici ai Domnului Iisus, a venit însoţit de o mulţime înarmată cu săbii şi cu ciomege. Atunci, vânzătorul Iuda a dat un semn de recunoaştere însoţitorilor lui: ” Pe care-l voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe el!”.
“Iuda a folosit această formulă de identificare, sărutul, care este expresia văzută şi simţită a dragostei dintre om şi Dumnezeu. Şi, apropiindu-se de Iisus, Iuda i S-a adresat: “Bucură-Te, Învăţătorule!”; apoi, L-a sărutat pe Iisus, iar acesta i-a zis: “Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci, însoţitorii lui Iuda s-au apropiat de Iisus şi L-au prins, precizează preotul Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Prin tradiţie, Joia Mare este numită în popor Joi Mari, Joia neagră sau Joimăriţa. În această zi din Săptămâna Patimilor lui Hristos, se împlinesc o serie de datini pentru spor şi sănătate.
12 Evanghelii, 12 popasuri duhovniceşti pe Drumul Crucii
În această seară, în biserici, la slujba Sfintelor şi Mântuitoarelor Patimi ale Domnului, preoţii citesc cele 12 Evanghelii: Acestea reprezintă cele 12 popasuri pe care le-a făcut Fiul lui Dumnezeu pe Drumul Crucii.
Un ritual pentru împlinirea dorinţelor
La Denia din Joia Mare, în multe localităţi din Sudul ţării, fetele şi femeile tinere aduc la biserică o panglică. După ce ascultă câte o evanghelie, fiecare credincioasă face câte un nod în panglica respectivă, rostind câte o dorinţă foarte importantă, care se referă la sporul casei, la sănătate şi la împliniri în viaţa personală. Panglica se păstrează într-un loc discret, în casă. După împlinirea fiecărei dorinţe, se desface câte un nod. Astfel că, până la sfârşitul anului, se desfac cele 12 noduri, adică se pot împlini cele mai importante dorinţe pentru persoana care a participat la cele 12 denii. În Muntenia şi în Oltenia se practică obiceiul ca bunicile să spele picioarele copiilor din familie.
În Joia Mare se ţine post
Mulţi credincioşi ţin post în Joia Mare pentru ca familia şi gospodăria lor să fie protejate de catastrofe naturale şi de pagubă.
În vremuri îndepărtate, Joimăriţa era o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare. Cu timpul, aceasta a devenit o persoană justiţiară care-i pedepseşte pe leneşi.
În tradiţia populară se aprind focurile
Se crede că în dimineaţa zilei (în unele zone, miercuri noaptea târziu) se deschid mormintele şi sufletele celor plecaţi la viaţa veşnică se întorc la casele lor. De aceea, rudele le tâmpină aprinzând focuri în curtea casei şi în cimitire, pentru ca acestea să se încălzească. Focurile aprinse în Joia Mare se deosebesc de focurile rituale aprinse la anumite praznice creştine: de Mucenici, de Lăsata Secului, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe sau de Sânziene. Obiceiul acesta se păstrează în numeroase sate din Bucovina.
Focurile aprinse, altă semnificaţie
Astfel, în zorii zilei de joi se aprind focuri în curţile gospodarilor şi în cimitire, iar flacăra acestora este întreţinută cu nuiele şi cu ierburi uscate. Aceste focuri aprinse au un simbol foarte precis, care s-a păstrat de-a lungul deceniilor. Ele amintesc de focul făcut de slujitorii arhiereului Caiafa, să se încălzească la el, când apostolul Iuda pregătea prinderea lui Iisus, care se ruga în Grădina Ghetsimani. În acest caz, focurile aprinse în curţile gospodarilor îi apără pe aceştia de răzbunarea persoanelor viclene din anturaj.
Pâinea şi pasca, aduse la biserică în Joia Mare
În judeţele din Vestul ţării, femeile aduc la biserică pâinea făcută pentru masa de Paşti, pască şi lumânări. Pâinea şi pasca sunt aduse în vase noi, alături de un mămunchi de lumânări şi rămân în biserică până-n noaptea Învierii. Atunci aceste se duc acasă După slujba din ziua de Paşti, pâinea şi pasca, simboluri pascale, se duc acasă şi se consumă de membrii familiei.
Lumină, pentru împlinirea unei dorinţe
Lumânările care au rămas după slujba de Paşti se aprind acasă, în momente de cumpănă din timpul anului; în astfel de ocazii, gospodarii se roagă să li se împlinească o dorinţă.
Covrigii speciali cu ou
În zona Muscelului, de Sfintele Paşti, se pregătesc covrigii speciali cu ou, delicatese care se frământă numai la marile praznice. Covrigii se sfinţesc la biserică şi apoi se împart rudelor apropiate şi săracilor. Covrigii cu ou, un simbol al prosperităţii, aduc spor în gospodăriile în care se pregătesc în Sfânta zi de Joi.
În această zi se roşesc ouăle
Tot în această zi de Joi se roşesc ouăle. Un ou roşu, vopsit în această zi de Joia Mare, se foloseşte la ritualul spălării feţei cu ou roşu în ziua de Paşti; potrivit tradiţiei, împlinirea acestui ritual aduce sănătate, bunăsporire şi armonie în familie.
Ouăle vopsite în Joia Mare nu se strică tot anul, spune tradiţia.
Pentru fiecare familie, poartă noroc iconiţele şi simbolurile religioase pictate pe ouă. De asemenea, ouăle încondeiate cu motive florale (ciuboţica cucului, talpa gâştei, frunza viţei de vie, floarea Paştelui) sau cu păsări ( rândunică şi pui de găină) sunt purtătoare de noroc pentru familia respectivă.
Cinstiţi ziua de Joia Mare
Prin tradiţie, Joia Mare se cinsteşte ca o zi de sărbătoare: trebuie să fiţi activi, să nu dormiţi pentru că înseamnă că nu veţi avea spor până la anul următor. De asemenea, nu se spală rufe, nu se pune cloşca pe ouă pentru că din acestea vor ieşi numai cocoşi.
Este ultima zi dinaintea Sfintelor Paşte când se împart ofrande
pentru rudele plecate la viaţa de apoi. În Joia Mare se împlineşte un obicei păstrat din bătrâni : acum se împart pahare cu vin, lumânări, flori şi haine.
Sursa: Click.ro
