În comuna suceveană Horodnic de Sus ca în majoritatatea satelor , din Bucovina tradiţia este pastrată cu sfinţenie de localnici. Dincolo de costumele populare specifice şi gospodăriile în stil bucovinean, nunţile fac parte şi ele dintr-o parte a firului vieţii. Mirii îşi organizează petrecerile într- sală special amenajată de un localnic iar aceştia au obligatia să doneze un ştergar ţesut chiar de mâna miresii . Fiecare prosop poartă amprenta unei generaţii. Pe el trebuie să apară dincolo de fondul alb ţesut cu negru în stil caracteristc zone şi numele mirilor precum şi data nunţii. Pentru ultima oară mireasa îşi scrie numele de domnişoară.
La casa bucovineană cunoscută de deja sub numele de muzeu al prosoapelor tradiţionale au făcut nunta sute de miri şi chiar din împrejurimi. Peste 500 de ştergare şi radăcini de copaci stilizate unicat adunate într-un muzeu rural .
Imobilul este ridicat din lemn, iar sculptura poate fi admirată încă de la cerdacul porţii. Dincolo de aceasta impresionanta colectie de stergare, Emil Ianuş este si un renumit sculptor. Originar din Horodnic de Sus şi de profesie avocat, Emil Ianuş a fost cel care a pus la dispoziţia mirilor sala pentru petrecerea nunţilor.
„Mi-am dorit să îmi adun lucrările de peste ani într-un muzeu . Aşa am ajuns la această încăpere. Pe când amenajăm spaţiul a venit o pereche de miri din sat şi m-au rugat să îi las să facă nunta în acestă încăpere mai ales că este destul de încăpătoare. Atunci ştiam de mirii sunt sunt tineri şi frumoşi şi nu i-am putut refuza. Ulterior, m-am gândit să combin interesele sociale legate de nunţi cu cele ale mele , adunate într-un muzeu şi mi-a venit ideea ca muzeul să înceapă cu o colecţie de ştergare bucovinene. Aceste prosoape deosebit de frumoase totdeauna m-au impresionat prin stilul caracteristic , fondul alb cu ţesătură neagră creând un contrast foarte atrăgător şi astfel, s-a născut colecţia de prosoape tradiţionale . Apariţia numelui mirilor dă o notă de personalitate . S-au adunat câteva sute de prosoape într-o colecţie care va fi mult mai impresionantă peste ani”, a spus Emil Ianuş.
Iubitor de frumos, Emil Ianuş a căutat să dea o expresie artistică unicat şi naturii prin sculpturile sale. Lucrările sale sunt expuse într-o altă încăpere mai precis în prelungirea celei deja existente a sălii de nunţi . Pe o lungime de aproximativ 40 de metri au fost amenajate 12 încăperi, toate din material lemnos.
„Dumnezeu m-a ajutat şi în continuare să îmi expun lucrările constând în rădăcini stilate. Astfel, cele 12 camere au fiecare personalitate ei , cu un anume gen de artă sculpturală. Ceea ce este original aici este că am început prin a amenjata o stână ce reprezintă existenţa noastră . Am considerat că bacii noştrii au ajuns în Rai dat fiind faptul că au fost oameni cinstiţi şi harnici. De aceea în imediata stână am amenjat o încăpere denumită Rai. Aranjamentul a fost făcută după Biblie . În acest microclimat din care nu lipseşte mărul , viitorii miri se pot aşeza pe un fotoliul unde se pot fotografia iar mireasa îi poate oferi viitorului soţ un măr, fie el şi adevărat dacă este cazul”, a spus sculptorul sucevean.
Urmează apoi peste drum o altă scenă biblică şi anume Iadul. Spaţiul simbolizează mediul respectiv. Nu lipseşte diavolul , şerpi, repile preitorice dar şi două cazane. Pe unul stă scris ,<Hoţi,Leneşi şi Minciunoşi> iar pe celălalt, pentru a da o notă de umor , este scris <Soacre> .
Emil Ianuş a descoperit că nu numai lemnul propriu zis poate fi sculptat ci şi rădăcinile copacilor pot fi valorificate iar din mâinile sale măistre au ieşit sculpturi cum cu greu ne-am fi închipuit. Struţul, gozila , pasărea maistră, căruţa sunt doar câteva exemple din sutele de sculpturi ale lui lui Emil Ianuş.
Restul încăperilor au un stil anume de sculptură din rădăcina de copac respectivă inspirată din dalta şi mintea autorului. Sculpturile reprezintă păsări, animale din preistorie dar şi din zilele noastre. O încăpere este destinată satului natal al autorului, Iureşi-judeţul Botoşani de unde nu lipseşte stâna ciobanului. Fiecare lucrare reprezintă o expresie care copiind forma artistică atrage ochiul vizitatorului.
„Urmează să mă aplec asupra acestui muzeu încă mulţi ani pentru că mai este foarte mult de făcut. Îmi doresc ca acest muzeu să întregească ceea ce este frumos şi ceea ce, cred eu nu şi-ar fi închipuit să vadă cineva într-un asemenea spaţiu dintr-un sat cum este cel din Horodnic de Sus”, a spus Emil Ianuş.
El este cel care pune, mai presus de orice, păstrarea tradiţiilor satului românesc şi mai ales cel din Bucovina.
