La 28 februarie 2014 se împlinesc 81 de ani de la înfiinţarea Apărării Pasive – Protecţia Civilă de astăzi, prin Decretul Regal numărul 468 din 28 februarie 1933.
Necesitatea constituirii acestei instituţii a izvorât din învăţămintele acţiunilor de luptă din primul Război Mondial când beligeranţii, apreciind efectul psihologic al bombardamentelor aeriene asupra populaţiei civile din spatele frontului, au hotărât ca aviaţia să fie adaptată pentru bombardarea marilor centre urbane şi punctelor vitale.
După campaniile din 1917-1918, în România s-au stabilit bazele teoretice şi practice ale organizării şi funcţionării Apărării Pasive.
Spre deosebire de primul Război Mondial, când autorităţile de stat nu prevăzuseră şi nu luaseră măsuri eficiente în legătură cu protecţia populaţiei civile şi a valorilor materiale şi culturale, în cea de-a doua conflagraţie mondială România a fost mai bine pusă la punct din acest punct de vedere. Trebuie amintit că teritoriul românesc a deţinut, în acest conflict mondial, tristul record de a fi fost bombardat, succesiv, de aviaţia sovietică, engleză, americană, germană şi ungară.
În perioada 1933-1944, Apărarea Pasivă, prin modul cum a fost concepută şi organizată în toate mediile sociale, a constituit una din organizaţiile paramilitare, cu largă adeziune în masele populare. S-au întocmit planuri de apărare pasivă la nivel naţional, departamental, judeţean, orăşenesc şi la unele întreprinderi importante.
Concepţia protecţiei unei părţi a populaţiei din localităţi, a salariaţilor secţiilor, atelierelor, depozitelor de materii şi a altor bunuri de interes naţional prin evacuare şi relocare a contribuit substanţial la reducerea numărului de victime şi pierderi materiale.
La nivel central, teritorial şi local a fost conceput un sistem practic de asigurare a fondului de adăpostire pentru aparatul de stat, instituţii, lucrători, funcţionari şi a populaţiei civile, în raport cu importanţa lor.
După război, ingerinţele ruseşti au condus, în anul 1952, la schimbarea denumirii de Apărare Pasivă în Apărare Locală Antiaeriană (A.L.A.). Disfuncţionalităţile organizării de tip sovietic au impus noi transformări, legiferate prin Decretul 544 din1972 privind A.L.A.
Evoluţia ulterioară a sistemului a determinat adoptarea Legii numărul 2 din 1978 privind Apărarea Civilă şi Decretul numărul 430 din 1978, privind unele măsuri de apărare civilă.
În noua realitate economico-socială şi politică de după 1990, obligaţiile asumate de România în plan internaţional prin intrarea în NATO şi ulterior prin aderarea la UE au impus, la 1 ianuarie 2005, înfiinţarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, prin reorganizarea Comandamentului Pompierilor Militari şi a Inspectoratul General de Protecţie Civilă. Din acest moment a început o nouă etapă în evoluţia instituţiei. S-au dezvoltat rapid elementele legislative, organizatorice şi a sporit dotarea subunităţilor de intervenţie cu tehnică şi echipamente moderne.
În acest context, vineri, 28 februarie a.c., la sediile tuturor subunităţilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă din judeţ (Suceava, Fălticeni, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuţi, Gura Humorului, Solca, Siret, Vicovu de Sus) se va organiza Ziua Porţilor Deschise.
Astfel, publicul vizitator se va putea familiariza cu specificul instituţiei şi va putea urmări exerciţii demonstrative, tehnica de intervenţie utilizată în situaţii de urgenţă, standurile expoziţionale cu mijloace specifice folosite de salvatori, materialele informative privind tipurile de risc ce se pot manifesta la nivelul judeţului nostru şi recomandările specifice de comportare.
