Gheorghe Vlăişan, de 63 ani, originar din Voitinel, maistru de vânătoare la Ocolul Silvic Marginea a fost alături de fostul lider comunist, Nicoale Ceauşescu în anii 1983 şi 1985 la două partide de vânătoare organizate pe raza Ocolului Silvic Râşca. Lui Ceauşescu îi plăcea să împuşte singur animalul şi în padure mergea doar el, un aghiotant, vânătorul şi un inginer silvic .
Suceveanul susţine că Ceauşescu era un bun ţintaş şi avea în dotare arme de vânătoare performante . Câţiva ani mai târziu, Revoluţia avea să măture dictatura comunistă, iar vânătorile lui Ceauşescu intrând în istorie. Silvicultorul îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile în care a descins la împuşcatul cerbilor , animalul preferat de Ceauşescu. Din cele două deplasări la Râşca, doar în cea din 1985, fostul lider comunist a fost însoţit de Elena Ceuşescu doar până la cabană . Ambii veneau separat cu elicoptere care aterizau pe un loc special amenajat în apropierea Cabanei de Vânătoare din Râşca. Odată ajuns aici , deplasarea continua cu drezina circa cinci kilometric iar apoi încă un kilometru cu căruţa trasă de cal.
La cabana numită Ogorul dacă Ceauşescu era obosit dormea aproximativ trei ore după care se mergea la vânătoare. Ţinea bine puşca în mânã, dar, când nu nimerea vânatul, mereu se găsea cineva care sã împuşte animalele în locul lui. Nimeni nu avea curajul să-i spună adevărul în faţă.
“Am fost detaşat la Ocolul Silvic Râşca în acea perioadă de la Marginea ,eram tânăr dar am avut ocazia să fiu alături de Ceauşescu câteva ore bune. Venea cu arme de vânătoare performante, cu lunetă, parcă văd una cu o ţeavă lungă, nici nu mi-am dat seam ce provenienţă era, oricum nu am mai văzut niciodată până atunci şi nici de atunci încoace . Vânătorile erau puse la punct în amănunt de către vânători, pădurari şi ofiţerii care se ocupau cu paza. Dacă până la Ocolul Silvic Râşca era însoţit de miniştri şi securişti, la vânătoare avea alături doar pe generalul de securitate Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V a a Securităţii, subsemnatul şi inginerul silvic Dobrovolschi. Nu erau securişti împânziţi prin pădure pe durata partidei de vânătoare. De altfel, noi le spuneam securiştilor care verificau zona că ar fi indicat să nu stea prin pădure pentru simplul motiv că este riscant, mai ales că se foloseau arme de vânătoare. Niciodată securiştii care ştiau că voi fi alături de Ceauşescu nu mi-au interzis să am asupra mea cuţit sau armă de vânătoare“, ne-a destăinuit Gheorghe Vlăişan.
El îşi aminteşte că fostul dictator nu se ferea de discuţiile pe care le purta cu generalul Neagoe sau cu ceilalţi . La o pauză în cadrul partidei de vânătoare, Ceauşescu a împărţit mâncarea şi băutura cu cei care îl însoţeau.“ În ce priveşte vânătoarea propriu – zisă, Gheorghe Vlăişan susţine că îi plăcea să meargă kilometri întregi pe jos, până prindea un cerb . Lui i-a rămas în minte, întipărită pentru toata viaţa, faptul că şeful statului a împărţit cu el sandvich –urile şi vinul. “A scos din sandwich-ul lui şi ne-a dat să mâncăm. Purta cu el o stică cu vin alb demisec, în recipient de 300 grame din sticlă, fără etichetă. Ceauşescu a băut puţin, ne-a dat şi nouă să-l încercăm”, ne-a spus vânătorul.
Cam cu o săptămână înainte, perimetrul unde urma să aibă loc vânătoarea era minuţios verificat. Cabana era pregătită special iar la WC-ul care se afla în afara imobilului trebuia să fie curat ca lacrima. Capacul era de jur împrejur era învelit în tifon alb astfel încât să arate că totul este sterilizat.
“Emoţii aveam la început când îl vedeam pe Ceauşescu dar pe măsură ce mergeam prin pădure trebuia să aveam grijă de vânat. Sigur că ni se spunea dinante să nu vorbim mult sau ce nu trebuie. Era un fel de instructaj făcut premergător. Generalul Marin Neagoe era cel care avea în permanenţă o staţie de emisie-recepţie şi transmitea de pe traseu coordonatele pentru a se şti locul unde ne aflam . Îmi amintesc că avea indicativul “Lumina”. La o partidă de vânătoare organizată după fuga lui Pacepa în America, Ceauşescu l-a întrebat pe generalul de securitate Marin Neagoe unde a verificat armele de vânătoare iar acesta i-a spus că la Ministerul de Interne , moment în care preşedintele i-a atras atenţia că trebuia să le verifice la Armată, însă nu părea afectat că a mers la alt minister ”, ne-a mai destăinuit vânătorul.
La fel ca în alte sectoare vizitate de Ceauşescu , şi în domeniul silvic atât securiştii cât şi cei aflaţi la conducerea judeţului urmărea ca totul să iasă bine. Gheorghe Vlăişan susţine că Ceauşescu era un bun ţintaş însă se făceau “artificii” ca partida de vânâtoare să iasă ca la carte.
“Noi ne aflam cu Ceauşescu pe un versant iar pe altul, la o distanta de 300 metri, se afla un cerb. A tras şi l-a nimerit . Au fost împuşcaţi opt cerbi în total , toţi medaliaţi cu aur, chiar dacă nu toţi au fost ucişi de el, dar îi mai nimeream noi şi făceam să fie la număr . Îmi amintesc că s-a întâmpalt să nu nimerească cu arma un cerb. Noi i-am spus că: „L-aţi nimerit, tovarăşu preşedinte”, şi m-a trimis să verific. Atunci cum aveam cuţit asupra mea, m-am înţepat puţin la picior şi am pus sânge pe frunziş şi i-am adus să vadă că sunt urme cum că a nimerit animalul”, ne-a mai povestit vânătorul.
În zonă erau ridicare foişoare pentru observarea animalelor. Pădurea era curaţată şi se făceau cărări pentru ca în orice moment al vânătorii, Ceauşescu să poată schimba traseul.
În cele două deplasări la partidele de vânătoare de pe raza Ocolului Silvic Râşca,Ceauşescu a împuşcat de fiecare dată cerbi. Fostul prim secretar al judeţului, Traian Gârba era la rândul lui în stare de alertă când se anunţa vizita în teritoriu al lui Nicoale Ceauşescu. Avea emoţii însă se străduia să iasă totul perfect. Şi dacă deplasarea liderului comunist era foarte bună, conducerea judeţului avea curajul să strecoare câte o solicitare spre aprobare.
“La una dintre mesele festive organizate după partida de vânătoare , Gârba a reuşit să obţină aprobarea pentru construirea liniei ferate pe ruta Dorneşti- Siret. Era nevoie de această cale ferată mai ales că se ridicase gara în oraşul Siret dar nu se circula cu trenul. Erau mulţi navetişti care mergeau zilnic la muncă în trei schimburi la fabrici din Rădăuţi şi Siret şi era mare nevoie de o asemenea investiţie”, ne-a mai spus Gheorghe Vlăişan.
La cei peste 40 de ani de cânt este vânător pe fondurile de vânătoare a însoţit sute de vânători români şi străini. A avut ocazia să-I cunoască pe prinţul Dimitrie Sturza, prinţul Gheorghe Sturza, miliardarul Ion Ţiriac, fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, ambasadorul Canadei în România, fratele fostului preşedinte al Franţei, Valery Jiscar d’Estain.
