Andrei Gheorghian, în vîrstă de 41 de ani, din Fălticeni a învăţat meseria de la un meşter mai în vîrstă şi regretă că tinerii nu mai au răbdare să practice acest meşteşug. Dacă înainte de Revoluţie, lingurarii se puteau întâlni pe toate drumurile, acum numărul acestora s-a redus până aproape de dispariţie. Andrei împreuncă cu fratele său modelează lemnul cu instrumente ce erau folosite de cu zeci de ani în urmă. Mărturie sunt uneltele din atelier pe care le-a păstrat intacte, chiar şi după 40 de ani. Tesla, pleviţa, cuţitul pentru sculptat şi toporişca sunt obiectele de care nu s-ar despărţi niciodată.
„Această meserie se învaţă din generaţie în generaţie. Bunicul era un meşter renumit în lemn. Acum a ieşit economia asta de piaţă şi nu prea o mai practică nimeni. Este o muncă migăloasă, îţi trebuie multă răbdare şi precizie. Lemnul îl cumpărăm de la pădure. Facem nu numai linguri ci şi obiecte de mobilier din lemn de nuc,stejar,plop, cireş şi paltin. Odată tăiaţi din pădure se taie în scînduri apoi se pun la uscat şi după aia intră la prelucrare. Nu pot să lucrez lemnul verde deoarece crapă, iar clientului trebuie să-i dau un lucru de calitate“, spune lingurarul.
Andrei merge peste tot în ţară la tîrguri pentru a-şi vinde marfa. Deşi nu crede în criză, obiectele sale de uz casnic nu prea mai au căutare decât la gospodinele de vârsta a treia. Însă se bazează şi pe colecţionari pentru lingurile de décor.
„Facem linguri ,furculiţi pentru gospodărie dar şi de decor. Cele mai întrebate rămîn însă cele de expoziţie pentru că de fiecare dată noi nu repetăm modelele ci le îmbunătăţim şi iese altceva. O lingură o vindem cu 25 de lei noi. Se munceşte mult la linguri iar modelele sunt de diecare dată diferite. Cele mai cunoscute sunt brăduţul, figure geometrice motive tradiţionale….. E bine, nu e bine, trebuie să trăiesc şi eu cumva. Poate să stea un om gospodar fără o lingură de lemn, fără un ciur, o sită?“, se întreabă meşteşugarul fălticenean.
Produsele lui Andrei Gheorghian au preţuri pentru toate buzunarele „să poată cumpăra şi bogatu’ şi săracu'”. De pildă, o lingură de lemn pentru décor costă între 10-25 lei, o lingură de lemn pentru uz casnic între 2-10 lei, furculiţă -5 lei, o lopăţică -2 lei , un castron din lemn pentru frămîntat aluat costă 10 lei.
Tradiţii uitate
Înainte de Revoluţie, lingurarii colindau toată ţara pentru a-şi vinde marfa şi a avea cu ce-şi întreţine familiile. Obiectele de artizanat din lemn se vindeau ca pâinea caldă. Aproape că nu exista femeie pricepută în treburile gospodăriei, care să nu aibă în bucătărie o lingură de lemn, cu care amestecă în mâncare, ca să nu zgârie fundul ceaunului, sau un făcăleţ de mămăliguţă. Anii au trecut, lumea s-a modernizat, iar obiectele lucrate manual au ajuns să fie folosite mai mult pe post de obiecte decorative. „Eu de meseria asta nu mă las. S-or mai găsi câţiva gospodari care să-mi cumpere marfa”, a mai spus Andrei Gheorghian.
