O copie a giulgiului de la Torino poate fi văzută la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Ea este expusă la demisolul bisercii Izvorul Tămăduirii și a fost donată complexului monahal de o familie din Constanța care a lucrat la Vatican.
Legenda spune ca in acea panza ar fi fost invelit trupul lui Iisus dupa ce a fost coborat de pe cruce. iar după original au fost frealizate trei copii , una a fost donată Patriarhiei de la Moscova, a doua a ajuns la Sanctitatea Sa Benedict iar cea de-a treia a fost donată complexului monahal Sihăstria Putnei. Cu prilejul Paștelui la catolici însuși
Papa Francisc a vorbit la o emisiune televizată despre giulgiu, un subiect despre care biserica a fost foarte discretă. Mulți istorici contestă autenticitatea giulgiului, iar controverse exista și în jurul datarii acestei relicve. Testele facute pina acum au plasat originea panzei in secolul al XIV-lea, era noastra. Expertize facute saptamana trecuta au dus insa la noi concluzii: panza ar putea data din perioada cuprinsa intre secolul al IV-lea inainte de Hristos si secolul al V-lea dupa Hristos.Citeste si Evanghelia secreta a lui Marcu.
Giulgiul din Torino a mai fost expus pentru public in urma cu aproape trei ani, cind trei milioane de vizitatori au stat la cozi pentru a-l vedea. Panza a fost prezentata pentru prima data la televizor in 1973, la cererea Papei Paul al VI-lea. Giulgiul a fost dus din Ierusalim după decesul lui Isus regelui Abgar din Edessa, în prezent teritoriul Turciei.care l-a ascuns într-un perete al cetății. În secolul VI ar fi fost redescoperit iar în anul 944 ar fi fost dus de la Edessa În capitala bizantină Constantinopol, de unde cruciații l-ar fi transportat în anul 1204 în Franța.
În 1349 , un fanatica aprins focul lângă incintă și un incendiu mistuie biserica ,ca prin minune giulgiul a fost salvat .
Prima prezentare a giulgiului a avut loc în Europa în 1357 în Franța .În anul 1574,giulgiul a fost donat Domului din Torino,rămânând totuși proprietatea familiei princiare de Savoya.
Un raport de medicină legală publicat în anii 70 în USA arată că amprentele nu sunt false și corespund unor detalii care în urmă cu 150 de ani nu erau cunoscute de un falsificator.
În 1978 cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la predarea giulgiului Domului din Torino, biserica a permis studiul giulgiului de către două comisii independente,una americană și una italiană. În anul 2010, giulgiul din Torino a fost expus din nou, fiind vizitat de numeroși pelerini din întreaga lume.
Părintele Ioanichie susține că relicva care a ajuns la Mănăstirea Sihăstria Putnei va fi așezată într-o raclă, după ce pictura interioară a bisericii va fi finalizată iar credincioșii se vor putea închina.
În lume sunt trei copii realizate după giulgiul din Torino. una a fost donată Patriarhiei de la Moscova, a doua se afla la Sanctitatea Sa, Benedict iar cea de-a treia se află expusă spre închinare la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Copia va fi așezată în partea dintre pronaos și naos a lăcașului de cult.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
O altă podoabă a Sihăstriei Putnei este icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, așezată spre închinare în partea stângă a naosului bisericii. Este o icoană veche pe care turcii au vrut să o distrugă și a fost donată complexului monahal de o familie evlavioasa din localitatea Putna. Mulți credincioși care s-au rugat în fața ei mărturisesc despre puterea harică deosebită a icoanei.Pe icoană se văd și astăzi urmele unei săbii care arată că turcii au vrut să distrugă icoana Maicii Domnului.
Mănăstirea Sihăstria Putnei are cinci lăcașe de cult
Trebuie amintit că Mănăstirea Sihăstria Putnei este situată la 4 km mai sus de Mănăstirea Putna, calea de acces principală constitudindu-o un drum forestier bine întreținut. Dimensiunea spirituală a frumuseților pământești cu care Dumnezeu a împodobit acest colț de țară face ca Mănăstirea Sihăstria Putnei să fie aleasă ca destinație de pelerinaj.
Documentele istorice arată că Sihăstria Putnei a fost întemeiată de unii monahi în timpul domniei Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt . Prima atestare documentară este în jurul anului 1466, când cel dintâi viețuitor cunoscut sub numele de tătar încreștinat, călugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Mănăstirea Putna. Exemplul său a fost urmat și de alți monahi iubitori de viață sihăstrească, unii chiar ucenici ai Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, care își vor ridica aici și o mică bisericuță de lemn, apoi o biserică mai mare de piatră. Când Moldova a fost invadată de armatele regelui polon Ioan Sobieski, Sihăstria a fost și ea pustiită de cotropitori.
Va ramâne astfel pâna la pacea de la Karlowitz când călugarii ce pribegiseră prin munți s-au întors la locurile lor. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaște o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila originar din ținuturile Botoșanilor. El ridică o nouă biserică, din piatră, sfințită în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Rădăuți, pe care o împodobește cu toate cele necesare cultului. Având peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele veșnice la 23 aprilie 1783, după ce a predat egumenia, încă din 1781, ieroschimonahului Natan.După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, Sihăstriei i se pun multe interdicții. Starea materială precară în care ajunge Sihăstria Putnei în aceste timpuri reiese din aa-numita „carte de milostenie” (1783), prin care cuviosul Natan și obștea sa solicitau sprijin din partea credincioșilor. Acest ajutor era însă mai greu de primit acum, datorită granitei care îi despărțea pe sihastri de ceilalti frați români. În astfel de împrejurări grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, și, odata cu el, ultimul stareț oficial al Sihăstriei.Deși nu numit direct de către sfântul Natan, cuviosul ieroschimonah Paisie preia egumenia Sihastriei Putnei pentru scurtul rastimp până la desființare .
Sihăstria Putnei este ultimul așezământ monahal închis din porunca stăpânirii străine. Viețuitorii sunt transferați la Mănăstirea Putna, ca și obiectele de cult. Singur ieroschimonahul Paisie rămâne aici mai departe, trecând la cele veșnice în jurul anului 1790.
Dupa două veacuri de pustiire și uitare, la 24 aprilie 1990, când s-au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Lucrările de refacere a bisericii au durat șase ani , fiind
construită din piatră de râu, având formă de cruce .
Acum s-au descoperit printre dărâmături și osemintele galbene și frumos mirositoare ale celor trei stareți cuvioși: Sila, Natan și Paisie. Deși necanonizați oficial, cinstirea de care ei se bucură acum din partea credincioșilor constituie, de fapt, argumentul cel mai grăitor pentru recunoașterea oficială a sfințeniei lor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În ultimii ani, lucrările de amenajare a acestui așezământ monahal s-au diversificat, în ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de mănăstire. Mănăstirea Sihăstria Putnei are în prezent,
cinci lăcașe de cult, corpuri de chilii, azil de bătrăni , ateliere de croitorie, tâmplarie, sculptura, pictură, înrămat și aplicat icoane pe lemn.
