Diana Radu Gavriliuc, în vîrstă de 47 de ani, din Suceava lucrează cu piele. Ea confecţionează poşete, serviete, rucsace, portmonee, opinci etc.
Suceveanca a lucrat la Fabrica de Încălţăminte din Mediaş pînă după Revoluţie, iar ulterior, a decis să se stabilească la Suceava, în oraşul natal al soţului. Împreună au intenţionat să se privatizeze, să încropească cu soţul o firmă dar nu a mai fost să fie. La Mediaş a învăţat cum se lucrează încălţămintea din piele, iar la Suceava a învăţat mai mult singură.
A vrut să confecţioneze produse din piele deosebite nu ca cele care ies pe poarta fabricii, în serie.Şi am putea spune că a reuşit cît de cît. A început din 1996 să lucreze haine din piele însă ulterior piaţa românească a fost invadată de obiectele de îmbrăcăminte şi a căutat să atragă clientele cu altfel de produse. Din mâna ies majoritatea accesoriilor sunt cuuste manual deşi la unele mai foloseşte şi maşina de cusut.
“Mi-a plăcut de mică să am nişte lucruri mai deosebită, o geantă altfel decît prietenele mele, o brăţara mai deosebită şi chiar dacă le cumpăram la vremea aceea ,eu le mai coseam ceva. Cred că la Suceava vreo 4 ani mi-au trebuit să învăţ şi să am nişte lucruri deosebite de vînzare. Nu e simplu, trebuie să vezi ce se caută, ce-i place omului. Încercăm să apărem la fiecare tirg hademade cu ceva deosebit. Spre exemplu acum facem la poşete nişte combinaţii piele cu firul Etno. Dacă în copilărie aveam un hobby acum a devenit un mijloc de trai. Nu şomăm, dar nici nu ne îmbogăţim. Câştigăm traiul pentru familie“, ne-a spus Diana.
Diana mai croieşte opinci ,fiind convinsă că străvechia încălţăminte este mai bună pereche de papuci din câţi există. Meştera spune că încălţările din piele de vită sau porc bat la capitolul rezistenţă tenişii şi cizmele din cauciuc. Dina zice că opincile sunt ideale pentru viaţa de zi cu zi, dar ţin şi la distracţie.
„Cel mai important este că dacă te încalţi cu opincile făcute de mine pe ringul de dans, succesul este garantat. Poţi să joci cât vrei, că tot nu se rup“, spune cu mândrie sucevenca.
Numai că puţini sunt cei care sunt interesaţi de opinci cu excepţia celor cîntă sau vor să le aibă acasă ca decor. Pantofii ecologici au fost în vogă până prin anii ’70, iar în prezent mai sunt puţini bătrîni care mai încalţă opinci. Diana are încropit un atelier într-una din camerele apartamentului.
Îşi înşiră pe masă, ca un chirurg, toate instrumentele trebuincioase: şuvacul, un patent, o dăltiţă şi un ciocănel. Pentru o pereche de încălţări la care lucrează în medie cam cinci ore, ia 30 lei -50 de lei şi dă asigurări că le va cârpi dacă, printr-o lucrătură diavolească, se rup cumva.